Varşovia a fost, anul trecut, o destinaţie de rezervă, la care am apelat după ce mi-am dat seama că visul meu de a vedea Praga trebuie să mai aştepte. Am amânat foarte mult cumpărarea biletelor, între timp preţul lor a urcat, aşa că am decis să mă îndrept spre capitala ţării vecine, Polonia, către care am găsit un zbor mai accesibil.

Nu ştiu cum ar fi fost dacă mi-aş fi petrecut vacanţa la Praga, însă aventura de la Varşovia s-a dovedit a fi pur şi simplu uimitoare. Nu am plecat cu aşteptări prea mari, pentru că nu e un oraş foarte cunoscut şi popular, nici o destinaţie turistică clasică. Cel puţin nu pentru români. Este văzută mai mult ca o ţară din fostul bloc comunist care a tras tare şi a ajuns undeva mai sus, în rândul statelor cu o economie respectabilă şi o imagine bună, dar nu un loc unde merită să-ţi petreci concediul. Şi e o mare pierdere, zic eu, pentru că, pe mine, Varşovia m-a lăsat cu gura căscată şi mi-a demonstrat încă o dată că prejudecăţile şi aşteptările pe care le avem vizavi de un oraş şi o ţară sunt uneori atât de departe de adevăr.

Citisem câte ceva pe internet, înainte de a pleca, văzusem nişte imagini, însă nu m-am documentat prea serios. Inconştient, cred că am vrut să-i dau o şansă să mă uimească. A reuşit din plin. Varşovia mi s-a dezvăluit treptat, imagine cu imagine, iar, în fiecare zi, am descoperit câte un colţ ascuns sau un element-surpriză care a transformat cele cinci zile cât am stat acolo într-o escapadă extrem de reconfortantă.

varsovia polonia

Dacă m-ar întreba cineva care este lucrul care m-a impresionat cel mai mult, n-aş şti să-i răspund. Probabil aş cădea pe gânduri şi aş derula pe repede-nainte filmul vacanţei la Varşovia, încercând să fac un top al motivelor pentru care oraşul ăsta m-a cucerit. Şi recunosc că motivele mele nu sunt neapărat obiective, ci ţin şi de modul în care am gustat oraşul şi am trăit fiecare lucru nou descoperit. Aşadar, nu pot să garantez că Varşovia va fi şi pe gustul vostru, însă pot să bag mâna în foc că veţi fi cel puţin miraţi de cât de multe are de oferit.

Prima dată când am ajuns pe strada Nowy Swiat sau Noua Lume, am avut impresia că mă aflu undeva în Franţa, într-un orăşel cochet unde poţi să leneveşti la umbră, cu o ceaşcă de cafea şi un croissant în faţă, în timp ce-ţi faci planuri de vacanţă. Mărginită de clădiri renovate şi împodobită cu flori şi copaci, Nowy Swiat este un du-te-vino continuu de turişti şi localnici. Sunt multe restaurante şi magazine, iar la terase sunt în vogă şezlongurile comode. Trec chiar şi autobuze, însă traficul este foarte lejer, iar şoferii răbdători.

Faptul că a fost reconstruită de la zero de câteva ori spune multe despre locuitorii ei şi despre polonezi, în general. Să poţi să te ridici şi să o iei de la capăt mi se pare o mare calitate, mai ales atunci când vine vorba de comunităţi. Iar mărturie pentru trecutul oraşului stau nenumăratele statui care întruchipează vitejia şi spiritul luptător al polonezilor, cum ar fi, de exemplu statuia Nike, expusă pe un piedestal înalt. Însă cel mai reprezentativ simbol al oraşului este sirena, o altă statuie, aflată în Piaţa Oraşului Vechi, pe care o puteţi găsi şi sub diferite forme la chioşcurile de suvenire (care nu sunt foarte multe). Că veni vorba, această piaţă a fost distrusă în totalitate în timpul celui de-al doilea Război Mondial, dar clădirile au fost reconstruite după modelele vechi, respectând arhitectura din secolele al XVII-lea – al XVIII-lea.

sirena varsovia polonia

Însă Varşovia nu are doar clădiri din secolele trecute, ci stă destul de bine şi la capitolul zgârie-nori. În ceea ce priveşte arhitectura, sunt mai conservatoare şi nu mă prea încântă mixurile de stiluri alandala, care n-au nicio legătură unul cu altul. Nu aş putea să descriu peisajul format din câteva blocuri turn cu o clădire comunistă în mijloc, ca fiind frumos însă, cu siguranţă, nu te poate lăsa rece.

Palatul Culturii şi Ştiinţei este un dar primit de Polonia de la URSS, cadou datând din anii ’50, iar în jurul lui au apărut blocuri înalte din sticlă, cu forme care de care mai avangardiste. Întregul tablou pare desprins dintr-un film SF sau dintr-un joc de tipul „ghiceşte ce e în plus”. Palatul Culturii este cea mai înaltă clădire din Varşovia, iar de la etajul de sus am admirat depărtările oraşului, îmbrăcate în multă verdeaţă. De fapt, Varşovia chiar este una dintre cele mai verzi capitale din Europa, cu parcuri vaste, curate, unele semisălbatice, însă foarte bine îngrijite.

vedere spre varsovia din palatul culturii

Din turnul aflat în Piaţa Palatului am avut o altă panoramă deosebită asupra oraşului, mai ales că se înopta şi luminiţele începeau să se aprindă. Am urcat aproape de ora de închidere, aşa că am avut parte de un spectacol liniştitor, cu coloana regelui Sigismund în prim plan, de veghe printre turişti, şi stadionul naţional în depărtare, cu valuri de lumini albe şi roşii, simbolizând steagul Poloniei. Coborând din turn, am sorbit aerul efervescent din centrul vechi şi m-am făcut comodă la una dintre multele cafenele în stil French, cu meniuri variate, pentru toate gusturile. Există multe astfel de localuri în Varşovia, laolaltă cu lacto-barurile de altădată, dar şi cu magazinele de pâine, foarte căutate, din ce am observat. M-am uitat, de curiozitate, şi după covrigi, însă nu am văzut deloc, sendvişurile fiind gustările preferate ale polonezilor.

Un alt lucru pe placul meu în Varşovia au fost bicicletele de închiriat printr-un sistem eficient şi practic. Se pot închiria de la numeroasele standuri aflate peste tot în oraş, iar partea bună e că nu trebuie să le înapoiezi de unde le-ai luat, ci la poţi lăsa la cel mai apropiat astfel de spaţiu. Călare pe două roţi, am hoinărit pe străzi (au şi piste pe unele porţiuni) şi am dat peste un târg în aer liber. Nu ştiu dacă „târg” e denumirea cea mai potrivită, era un fel de spaţiu într-un parc cu un talcioc, o cantină-bar, dar şi legume, fructe şi verdeţuri de vânzare. Am lăsat bicicletele deoparte şi am petrecut în stil slow câteva ore relaxante în hamace, cu o ciorbă rece de sfeclă cu iaurt şi o prăjitură cu mere. Că tot veni vorba, din punct de vedere culinar, în Varşovia am mâncat bine, iar supele au fost cele mai pe gustul meu: borşul de sfeclă roşie şi supa zurek, cu legume, cârnaţi, ciuperci. În rest, am văzut în meniuri multe mâncăruri cu găluşte cu sos, în variaţiuni numeroase de forme şi denumiri.

Habar n-aveam că Frederic Chopin are origini poloneze şi că a trăit ani buni şi în Varşovia. Am aflat asta pentru că aici are un muzeu dedicat, modern, foarte interactiv, cu aplicaţii, muzică şi clipuri. Când merg în vacanţă, prefer să las muzeele la urmă, nu sunt un must pe lista mea, aşa că Muzeul Chopin este singurul pe care l-am vizitat în capitala Poloniei. A fost plăcut, probabil că un fan al muzicii clasice sau admirator al compozitorului ar fi fost şi mai entuziasmat. O statuie uriaşă a lui Chopin se află şi în Parcul Lazienki, un spaţiu verde imens, populat cu multe veveriţe prietenoase, care abia aşteaptă să ciugulească bunătăţi de la turişti. Parcul are şi ceva păuni însă, din păcate, sunt cam hărţuiţi de unii curioşi care ţin musai să îi surprindă în poză. Grădinile Saxone, un parc cu alei foarte largi, mărginite de statui, au fost, de asemenea, o surpriză plăcută.

Nu sunt amatoare de flori, dar în Varşovia, pe lângă parcuri, am vizitat două grădini botanice şi amândouă au fost adevărate oaze de relaxare. Grădina Botanică de pe acoperişul Bibliotecii Universităţii este cu siguranţă cel mai reuşit proiect de acest fel pe care l-am văzut. Nu este atât de promovat pe cât ar merita, asta a fost senzaţia mea. Spaţiul îmbină liniile moderne cu vegetaţia, iar în spaţiu de pe acoperiş există bănci şi locuri de unde poţi admira priveliştea şi îţi pot trage sufletul, după o zi de umblat prin oraş. În curtea clădirii, se află şi un lac cu peştişori, cu nuferi plutind alene pe apă. Grădina Botanică „suspendată” are mai bine de 10 ani, dar arată foarte bine, cred că studenţii polonezi sunt foarte norocoşi să aibă un spaţiu atât de creativ la îndemână.

gradina botanica suspendata varsovia

Grădina Botanică „clasică” este destul de micuţă, dar bine îngrijită, un fel de parc mai înflorat. Se află lângă parcul Lazienki şi dacă aveţi câteva ore libere, merită să faceţi o plimbare pe aleile înguste, umbroase şi să admiraţi colecţiile de flori. Nu-mi imaginam că există atât de multe specii de trandafiri!

Şi dacă tot am vorbit de vegetaţie… Cea mai amuzantă imagine a fost palmierul care tronează într-o intersecţie centrală. Nu am înţeles, iniţial, ce caută el acolo şi cum de rezistă vremii capricioase din Varşovia, dar după un tur cu autobuzul turistic am elucidat şi acest mister: palmierul e de fapt o… statuie (!).

Varşovia nu e un oraş în care să te plictiseşti. Am stat doar cinci zile, însă sunt sigură că nici într-o săptămână nu aş fi reuşit să văd tot ce are de oferit. Aşa că, dacă aveţi ocazia, lăsaţi prejudecăţile deoparte şi petreceţi câteva zile la Varşovia, gustaţi din atmosfera relaxată şi umpleţi-vă sufletul cu frumos!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.