Antonio Vivaldi este cunoscut a fi cel mai reprezentativ compozitor al Barocului. Este apreciat de public cu precădere pentru concertul „Anotimpuri”. Inițiat pentru viața preoțească, e numit și „Il Prete Rosso”. Deși recunoscut pentru talentul său de compozitor în timpul vieții, în ultimii ani avea să moară uitat de prieteni și în sărăcie.
Vivaldi s-a născut în Veneția, la 4 martie 1678, într-o familie săracă. Tatăl său, Giovanni Battista Vivaldi, a fost fondatorul asociației de muzicieni „Sovvegno dei musicisti di Santa Cecilia”. L-a învățat să cânte la vioară, luându-l cu el la câteva evenimente publice, din cadrul unor concerte.
Este inițiat în cariera bisericească, fapt susținut de mama lui. La vârsta de 15 ani a fost călugărit, iar în 1703, la vârsta de 25 de ani a fost hirotonisit preot. Datorită înfățișării sale i s-a spus „Il Prete Rosso”.
Dezvoltând o afecțiune inflamatorie a căilor respiratorii, un posibil astm bronșic, a fost nevoit să renunțe la viața preotească, continuându-și pasiunea de compozitor de muzică. În paralel, din anul 1703 până în anul 1740, a fost profesor de muzică la instituția „Ospedale della Pieta” dedicată fetelor orfane sau abandonate de părinți.
De la profesor de vioară a ajuns responsabil de dirijarea concertelor și corului. A compus concerte pentru a le include și pe elevele sale în evenimentele organizate, pentru a le da un rol în orchestră. Astfel, se poate argumenta introducerea instrumentelor cu ecou precum fagotul, orga, oboiul, violoncelul, flautul, mandolina în orchestra simfonică. Pentru a pune în relief talentul fiecărei fete, a compus cantate, muzică sacră, corală.
Vivaldi a călătorit foarte mult, în ciuda sănătății sale, pentru a-și face cunoscută opera. La Mantova, unde a stat trei ani, o va cunoaște pe Anna Giro, care a cântat multe opere de-ale sale. Relația dintre ei a fost de multe ori criticată de public, Anna Giro fiind numită Annina del Prete Rosso. Vivaldi a negat orice relație amoroasă, susținând doar o relație profesională și amicală cu aceasta. Vivaldi, fiind hirotonosit preot, nu s-a căsătorit niciodată.
Opera lui Vivaldi
Într-o perioadă în care contemporanii epocii sale erau Arcangelo Corelli sau Giuseppe Torelli, reprezentanți ai concertului „grosso”, Vivaldi a impus concertul solo în trei părți, a câte 10 minute: Allegro (repede), Adagio (lent), Allegro (repede).
A compus peste 60 de concerte pentru cor, scriind peste 200 de compoziții pentru vioară, peste 300 pentru instrumente solo, acompaniat de orchestră de coarde. Un inovator al barocului, a introdus pasaje solo pentru interpret, cadenze; muzica lui Vivaldi se caracterizează prin basso continuo, cu rol de a da structurii muzicii armonie, un ritornello coerent și repetat în mod alternativ cu pasaje solo și tutti, al întregului ansamblu coral.
De-a lungul timpului s-au păstrat peste 500 de concerte de-ale sale. A compus concerte, muzică sacră, opere. Cunoscutul concert „Anotimpurile”, pe care-l va publica în Amsterdam (ca majoritatea operelor sale), a fost compus în 1725, fiind parte din opera 8, „Il cimento dell’ armonica e dell’ invenzioni”. Aceasta conține o serie de 12 concerte pentru vioară solo, instrumente de coardă și basso continuo. Seria cuprinde și concertele: Furtună pe mare, Vânătoare, Plăcere, Pentru Pisandel.
Opera 11 poartă numele „Il favorito”, fiind un concert în Mi minor pentru vioară și orchestră. Este un concert puternic, cu pasaje fine de ritornello și ornamente muzicale remarcabile.
Opera care i-a adus succes în epocă a fost L’Estro Armonico, opera 3, o serie de 12 concerte în stilul concerto grosso, scrisă în anul 1711. „La Stravaganza” opera 4, compusă în 1712 – 1713, pentru vioară și orchestră este o serie tot de 12 concerte. Această operă a fost dedicată unui nobil elev de-al său: Vettor Dolfin. Este opera în care Vivaldi se va depărta de stilul celorlalți compozitori și se va afirma ca inovator prin punerea în valoare a sunetelor viorii. Majoritatea concertelor de aici întrunesc cele 3 părți, pe care Vivaldi le va dezvolta de-a lungul operelor sale: rapid, lent, rapid.
L’Estro Armonico, Il Cimento dell’armonia e dell’invenzione, La Cetra le-a dedicat unor personalități ale timpului: Ferdinand al III-lea de Toscana, Contele Morzin, respectiv împăratul Carol al VI-lea de Habsburg.
Vivaldi a murit la Viena, pe data de 28 iulie 1741, în sărăcie și uitat de public, fiind îngropat în cimitirul spitalului. O mare parte din manuscrisele operelor sale vor fi redescoperite abia în secolul al XX-lea, în 1926, în arhiva călugărilor Salesini, franciscani din Piemont, de către profesorul de muzică Dr. Alberto Gentili, reprezentant al Bibliotecii Naționale de Torino.
