Voodoo este una dintre cele mai vechi şi în acelaşi timp misterioase religii din toate timpurile: păpuşi magice, ritualuri păgâne şi forţe misterioase, aceasta ne vine în minte când auzim termenul.

Voodoo nu este o religie în adevăratul sens al cuvântului, fiind considerată mai mult o religie de tip sincretic, în care elementele mai multor credinţe şi culturi sunt combinate, predominând influenţa religiei culturilor din Africa de Vest, numită “vodun” (voodoo îşi are originile în animism).

Voodoo cuprinde şi elemente catolice. Practicile voodoo au început să fie cunoscute cu aproximativ 7000 de ani în urmă pe teritoriul african. Cei care practicau voodoo erau temuţii vrăjitori ai triburilor Fon şi Yoruba.

Treptat această religie a fost răspândită şi pe teritoriul american, după ce indigenii din Africa au fost capturaţi şi transformaţi în sclavi pe plantaţiile Americii de Sud.

Credinţa Voodoo s-a răspândit şi în insulele Caraibe, mai precis în Haiti; aici se pune accentul pe spiritele Lwa sau Loa, care pot face posibilă comunicarea între zeul suprem, Creatorul Bondye şi oameni. Tocmai pentru că zeitatea supremă nu intervine niciodată în problemele oamenilor, aceste spirite au rolul de a crea o legătură sacră, devenind un fel de mesageri.

În momentul în care creştinismul a fost răspândit, adepţii voodoo au formulat teoria conform căreia Bondye este Dumnezeu, iar spiritele Loa sunt, de fapt, sfinţii.

Cultul morţii este cel care caracterizează cel mai bine această religie mixtă. Acesta presupune că persoanele care trec în nefiinţă pot influenţa într-o foarte mare măsură viaţa celor vii. Aşadar, relaţia viaţă-moarte face parte din ciclul naturii, fiind unul dintre principiile de bază ale religiei voodoo.

Se consideră că fiecare element al naturii se află într-o strânsă relaţie cu celelalte. O altă caracteristică este protecţia împotriva practicilor oculte, cum ar fi magia neagră. Mai mult decât atât, voodoo se bazează şi pe principiul de “butterfly effect” conform căruia într-un sistem anume orice schimbare atrage după sine consecinţe.

Voodoo are la bază un cod al moralităţii care pune accentul în general pe existenţa unor vicii. Un aspect foarte important al “codului de moralitate” voodoo aduce în prim plan dragostea şi sprijinul reciproc pe care membrii comunităţii ar trebui să şi-l acorde. O altă calitate pe care toţi membrii comunităţii ar trebui să o deţină este generozitatea şi altrusimul faţă de cei care sunt în impas. Se spune că adepţii voodoo nu sunt niciodată singuri, comunitatea lor fiind una foarte unită şi puternică. Unitatea întregii comunităţi se rezumă până şi la ritualuri, considerându-se că acestea nu au nicio putere dacă sunt practicate doar de către un individ.

Ritualurile voodoo

Unul dintre cele mai importante aspecte ale religiei voodoo îl reprezintă magia. Se spune că în timpul ritualurilor africane, femeile nu aveau voie să participe. Aşadar, doar bărbaţii şi copiii puteau participa la astfel de ceremonii (sau doar bărbaţii). De cele mai multe ori acestea erau organizate într-un mediu cât mai natural, în munţi, păduri sau în apropierea unor ape. În timpul ritualurilor se organizează un adevărat altar pe care sunt aşezate obiecte sacre. Participanţii la aceste ritualuri puneau un mare accent pe purtarea unor măşti şi a unor costume speciale, dar şi pe muzica şi dansul ritualic. De foarte multe ori animale erau sacrificate şi tocmai de aceea voodoo a primit numeroase conotaţii negative. Însă sacrificarea animalelor a reprezentat întotdeauna respectul pe care o comunitate îl poartă zeului suprem (ofranda). Anumite alimente, plante şi fructe erau oferite spiritelor Loa.

Istoria păpuşii voodoo porneşte de la premisa că cei mici au puteri miraculoase, iar naşterea unor copii gemeni reprezintă un fenomen sacru. Se spune că sufletele celor doi formează un tot unitar, iar dacă unul dintre cei doi moare, cel rămas în viaţă este nevoit să poarte cu el tot timpul o păpuşă care se presupune că ar fi însufleţită de spiritul celui decedat.

În timpul ceremoniilor, spiritele Loa posedă trupurile practicanţilor de voodoo, ajutându-i să comunice cu zeul suprem, dar şi cu cei morţi.

Spre deosebirie de ritualurile africane, în cadrul celor din Haiti pot participa şi preotese, nu doar preoţi. Practicile africane se aseamănă foarte mult cu cele din Haiti. Păpuşile voodoo joacă aici un rol foarte important. Acestea sunt folosite pentru a mediatiza legătura dintre indivizi şi spiritele Loa, nicidecum pentru a provoca suferinţă altor semeni, aşa cum se consideră.

De foarte multe ori, voodoo a primit conotaţii greşite, practicile de acest gen fiind considerate practici oculte şi barbare. Uneori, practicile voodoo au stârnit controverse din cauza sacrificării animalelor, sau din cauza faptului că practicanţii se pot răni atunci când sunt în transă (transă indusă de muzică, dans, dar şi de anumite plante halucinogene). Însă toate aceste păreri sunt în mare parte eronate din cauza popularizării excesive a acestei religii. Magia voodoo presupune existenţa unor ritualuri de însănătoşire, de purificare şi de binefacere.

answear.ro%20

LĂSAȚI UN MESAJ