Un sejur complet este alcătuit dintr-o sumedenie de obiective turistice interesante de vizitat, vreme bună, hotel confortabil și curat, activități de turism alternativ și multe altele, însă un sejur de neuitat, cu siguranță este acela în care turistul se apropie de țara vizitată, parcurgând toate dedesubturile ei. Și cum îi poate dezvălui țara toate acestea? Tradiții, cultură și artă culinară.
Nevoia de specificitate a țărilor se reflectă în toate aspectele populației, de la arta vestimentară, până la cea culinară. Ce înseamnă artă culinară? O simbioză nemaipomenită de gusturi, perfecționate de-a lungul timpului, în funcție de roade, clima în care acestea au crescut și dragostea bucătăreselor. Vorbind de specificitate, fiecare țară și-a dezvoltat propriul meniu cu care seduce gurmanzii de specialitate sau simpli profani. O listă cu câteva dintre preparate tradiționale, în funcție de țara de proveniență.
Sarmalele
Paternitatea sarmalelor este disputată de câteva țări, precum Ungaria, Turcia, Polonia, Croația, Bosnia și România. Mai mult decât atât, în interiorul României, sașii și maghiarii afirmă că această rețetă tradițională le aparține, chestionând credibilitatea românilor.
Oamenii epocii de piatră au inventat, odată cu oala de lut și o serie de alte noi modalități de preparare a mâncărurilor, inclusiv a cărnii. Așadar, inventarea ustensilelor de preparat carnea a fost primul pas către diversificarea felurilor de mâncare. Așa cum se observă în unele picturi rupestre, oamenii își înveleau bucățile de carne în diferite frunze comestibile. Se poate afirma faptul că rețeta de sarmale a fost creația oamenilor primitivi, fiind reinventată iar și iar de diferite triburi amazoniene sau de cele aflate în zona Papua Noua Guinee.
Midii cu cartofi prăjiți sau Moules Frites, Franța
Două delicii regionale sunt reunite în această specialitate populară în nord, dar și în restul Franței, midii cu cartofi prăjiți aurii și crocanți, alături de o bere rece sau un un vin dulce și rece. Cartofii prăjiți sunt inevitabili de asezonat în bucătăria din nord, se pregătesc și se degustă în gherete tipice numite „baraques a frites”.
Midiile sunt niște scoici foarte gustoase, mici, care provin din Marea Mânecii sau a Nordului, însă pot fi solicitate și alte specii provenite de pe celelalte coaste ale litoralului francez. Midiile sunt curățate mai întâi în apă, cu ajutorul unei perii, apoi se pun într-o cratiță, îmbibate într-un sos pe bază de ceapă, dată și prăjită în unt, la care se adaugă pătrunjel și vin alb. Tot procesul se lasă la foc puternic.
Feijoada sau tocana braziliană cu fasole, Brazilia
Unul dintre preparatele simbolice ale Braziliei este „feijoada”, pregătitiă încă de pe vremea scalvilor aduși din Africa. Preparatul era alcătuit din resturile de mâncare provenite de la stăpânii moșiilor și, implicit, al lor.
Feijoada este un cocktail neegalat, astfel că într-un vas de lut, alături de boabe de fasole neagră se fierb, timp de câteva ore, diferite tipuri de carne uscată, sărată și afumată. De la un restaurant la altul, această carne este diversificată; poate fi șuncă, mușchi uscat de vită sau porc, coaste afumate, câteva tipuri de cârnat, dar și limbă de vită sau urechi de porc. Feijoada este, de obicei, acompaniată de „caipirinha”, băutura tradițională braziliană ce are la bază un rom obținut din trestie de zahăr.
Colțunași Xiao Long Bao, Shanghai, China
Denumirea lor chinezească se traduce prin „chifle coșuleț”. Procesul de fierbere are loc într-un coș de bambus, umplutura lor fiind un amestec de carne tocată și legume, asezonate cu usturoi și ghimbir, elementul-surpriză fiind constituit dintr-un lichid care se află în interiorul său. Când se servesc reci, partea lichidă formează o masă gelatinoasă, asemănătoare cu aspicul, în care stă împachetată carnea tocată. Pentru occidentali, aceștia nu sunt un preparat ușor de digerat, din pricina savorii puternice.
Molokhia, Egipt
„Molokhia” este un preparat tradițional din Egipt, a cărei origine se află în nordul Africii, care își primește numele de la planta amăruie care stă la baza preparatului. Frunzele de Molokhia sunt fierte la abur și aromate cu coriandru și usturoi, iar piureul obținut este folosit, de regulă, ca garnitură alături de carne de pui, iepure, miel sau pește și orez.
Pui Tandoori, India
Rețeta indiană de pui marinat și fript pe grătar, în iaurt este cel mai faimos și gustat fel de mâncare pe bază de carne de pui, care își are originea în regiunea Punjab, din nordul Indiei. În varianta inițială, puii întregi sunt marinați, puși pe frigărui și fripți într-un cuptor încins, din lut, numit „tandoor”. Același cuptor este folosit pentru a face pâinea „naan” care se servește împreună cu puiul.
Martabak Manis, Indonezia
Martabak Manis este un desert tradițional indonezian, care se aseamănă cu clătitele, din punctul de vedere al compoziției. Mijlocul preparatului este umplut cu divesre ingrediente, precum ciocolată, gem, alune, banane și brânză. Comercianții ambulanți stau la dispoziția turiștilor cu un astfel de preparat sau turiștii pot alege să îl servească în tihnă, la restaurant.
Katsudon, Japonia
Deși rețeta a fost inventată în secolul al XIX-lea, a devenit una din cele mai populare mâncăruri din bucătăria japoneză. „Katsudon” sau „Tonkatsu” înseamnă cotlet de porc și este făcut cu un pane special, din pâine, fără coajă. Cotletul de porc este prăjit în ulei și acoperit cu un ou. Preparatul poate fi asezonat și cu orez thailandez.
Rakfisk, Norvegia
Rakfisk este un preparat pe bază de păstrăv care este pus la sărat și lăsat la fermentat, timp de câteva luni. După tot acest proces, peștele este consumat ca atare, fără a mai fi gătit, alături de ceapă și sos de smântână. Poate părea o rețetă care cu greu convinge degustătorul obișnuit cu gusturile europene, însă merită încercată.
Francesinha, Portugalia
„Francesinha” este un produs culinar simplu ce are pâine prăjită la bază, straturi de șuncă de varii tipuri, o felie de pâine deasupra, fiind tot învelit într-un topping de cașcaval topit. Ingredientele nu se opresc aici, sosul de roșii reprezentând „glazura” sandviciului.
Condimentele specifice, legumele, fructele, toate indică părți din spiritul unei țări, din esența ei, deoarece fiecare preparat local închide bula a zeci de mii de ani de perfecționare a sădirii roadelor, tratării și pregătirii lor, alături de cele mai intrigante condimente.
