Ankylozaurii sunt unii dintre cei mai fascinanți dinozauri care au trăit în perioada Cretacicului, recunoscuți pentru armura lor osificată și modul unic de apărare împotriva prădătorilor.
Cretacicul a fost una dintre cele mai importante perioade geologice prin faptul ca se caracteriza printr-o intindere considerabila a oceanelor peste continente. In aceasta perioada pe insule imense au trait turme mari de animale erbivore numite Ankylozauri sau dinozauri cu carapace. Acestea au aparut in Jurasicul mijlociu, cu 165 milioane de ani in urma si s-au dezvoltat intr-un numar foarte mare de specii in perioada Cretacicului.
Structura și rolul armurii osoase la Ankylozauri
Acesti dinozauri erau protejati de atacurile pradatorilor ce traiau in acele vremuri de o armura cu placi osoase foarte rezistenta, care se intindea din zona cefei pana la varful cozii. Blindajul acoperea intreaga parte dorsala a corpului, iar la unele specii chiar si flancurile. In zona umerilor anumite specii erau aparate de perechi de ghimpi lungi si ascutiti. De asemenea, capul dinozaurilor era protejat de o placa osoasa groasa sau mai multe placi sudate intre ele, de dimensiuni diferite.
Rolul acestei armuri era de aparare impotriva atacurilor, dar in acelasi timp si de termoreglare. Acest lucru poate fi explicat prin faptul ca placile erau strabatute de vase de sange care in functie de necesitati preluau si respectiv cedau caldura in mediul inconjurator. La unele specii chiar si zona abdominala era protejata de un scut rezistent, la altele insa aceasta reprezenta o parte vulnerabila a corpului.
Ce mâncau Ankylozaurii și cum se hrăneau
Capul Ankylozaurilor era plat, de forma triunghiulara, mentinut intr-o pozitie oarecum coborata datorita membrelor anterioare mai scurte decat cele posterioare. Acest lucru arata ca hrana era formata in special din plantele de la nivelul solului – muschi, ferigi, conifere. Acestea erau prinse de marginile taioase ale maxilarelor, taiate in bucati la fel cum fac testoasele din zilele noastre si apoi maruntite cu ajutorul dintilor mici si ascutiti de pe partile laterale.
Mersul acestor animale era patruped, iar coada lunga si puternica era prevazuta la unele specii cu o maciuca mare si grea cu ajutorul careia animalul lovea cu putere capul sau corpul unui dinozaur pradator. Oasele membrelor erau scurte si groase, cele din spate mai robuste purtau cea mai mare parte din greutatea corpului. Membrele scurte si corpul greoi nu permiteau miscari rapide acestor animale, conform expertilor viteza lor de deplasare era de cel mult 10 km/ h.
Referitor la reproducerea acestor dinozauri, cercetatorii au presupus ca ar fi fost ovipara, insa pana in prezent nu exista date care sa confirme cu exactitate acest lucru.
Dintre speciile de Ankylozauri fac parte: Edmontonia, Ankylosaurus, Denversaurus, Euoplocephalus, Hylaeosaurus, Pinacosaurus, Nodosaurus, Panoplosaurus, Sauropelta, Polacanthus, Talarurus, Silvisaurus, Struthiosaurus, Scelidosaurus.
Rolul ecologic al Ankylozaurilor
Ankylozaurii jucau un rol esențial în ecosistemele Cretacicului. Consumul lor de vegetație densă, cum ar fi ferigile și coniferele, ajuta la menținerea unui echilibru în vegetația locală. Mai mult, dinozaurii cu armură contribuiau la fertilizarea solului prin excrementele lor, care favorizau creșterea altor plante.
