Panoplosaurusul era un dinozaur erbivor care traia in era Mezozoica, in Cretacicul superior, cu aproximativ 76-70 milioane de ani in urma.
Acest animal preistoric se asemana cu un taur spaniol si mai mult decat atat, prin armura sa de pe partea dorsala a corpului devenea un urias mult mai fioros decat un taur nervos in arena toreadorilor.
Ramasitele sale fosile au fost descoperite in anul 1917, in Alberta (Canada) si in Montana (SUA). In anul 1919 el a fost descris prima data de paleontologul canadian Lawrence Morris Lambe si numit Panoplosaurus mirus. Cercetatorii au estimat dimensiunile acestui dinozaur ca fiind urmatoarele: lungimea de 4,5-7 m, inaltimea de 1,5 m si greutatea de 3,5 tone.
Caracteristicile fizice și armura Panoplosaurusului
Capul sau avea o lungime de 40 cm si era protejat de placi osoase de forma triunghiulara. Ochii erau mari, dispusi pe partile laterale ale capului, iar botul era prevazut cu un cioc cornos, ascutit si lipsit de dinti. Desi maxilarele sale puternice erau prevazute cu numerosi dinti plati si mari, totusi acest dinozaur nu reusea sa mestece materialul vegetal foarte dur, de aceea traia in zonele impadurite, iar hrana sa era alcatuita din plantele fragede si suculente de la nivelul solului si din frunzele copacilor.
Pe partea dorsala avea o serie de placi osoase, de forma oval-alungita, prevazute cu tepi rezistenti, iar pe laterale si umeri avea cate un sir de coarne lungi, cu varfurile curbate si ascutite. Coada era si ea ferecata cu placi osoase, dispuse longitudinal, cu tepi tari si ascutiti.
Tot acest blindaj format din placi si piroane osoase il facea sa fie imbatabil. Interiorul acestui adevarat scut era strabatut de un mare labirint de canale, astfel incat aerul respirat era dirijat separat de restul cavitatii bucale. Acest lucru arata ca animalul putea sa respire si sa manance in acelasi timp.
Comportamentul defensiv și strategiile de apărare
Cand era in pericol isi tinea atacatorii la distanta prin intermediul spinilor ososi, pe care ii indrepta spre acestia. Mersul sau era patruped, pe toate cele patru labe puternice, membrele anterioare avand cam aceeasi lungime cu cele posterioare.
Dinozaurul Panoplosaurus face parte din ordinul Ornithischia, familia Nodosauridae.
Descoperirile fosile și controversa privind clasificarea Panoplosaurusului
Primele fosile de Panoplosaurus au fost descoperite în Alberta, Canada, în anul 1917, într-o formațiune geologică numită Formațiunea Dinosaur Park, renumită pentru bogăția de rămășițe de dinozauri. În 1919, paleontologul Lawrence Morris Lambe a descris oficial specia Panoplosaurus mirus, adăugând-o în familia Nodosauridae, cunoscută pentru dinozaurii cu armuri complexe.
Clasificarea Panoplosaurusului a fost însă contestată de-a lungul anilor, din cauza similarităților cu alte nodosauride, precum Edmontonia și Sauropelta. Diferențele subtile în structura craniului și a plăcilor osoase au dus la multiple revizuiri taxonomice. În anii 1980, cercetătorii au analizat craniile fosilizate și au ajuns la concluzia că Panoplosaurus avea un craniu mai lung și mai plat decât alte specii de nodosauride, ceea ce sugerează o adaptare specifică pentru hrănirea cu plante moi și frunze tinere.
