Ateneul Roman este una dintre cele mai importante şi mai reprezentative clădiri din Bucureşti şi chiar din România. Se află în sectorul 1, lângă Piaţa Revoluţiei şi Calea Victoriei. În anul 2004, edificiul a fost inclus pe lista monumentelor istorice din Bucureşti, iar din 2007 face parte din Patrimoniul European.

Istoria Ateneului începe din 1865, când a fost înfiinţată Societatea Literară „Ateneul Român”, membrii fondatori fiind Constantin Esarcu, V. A. Urechea şi Nicolae Kretzulescu. Societatea era alcătuită din 25 de scriitori, împărţiţi în 3 grupe: literară, ştiinţifică şi morală. Şedinţele societăţii se ţineau într-unul din saloanele lui Constantin Ghika, pe atunci ministru al instrucţiunii. Însă o astfel de societate culturală merită propria clădire, aşa că la scurt timp de la înfiinţare au început să se ia măsuri în privinţa aceasta.

Astfel, în anul 1884, a fost luat terenul pe care a fost construit Ateneul Român. Terenul era cunoscut sub denumirea de „Livada Văcăreștilor”, pentru că i-a aparţinut lui Ienachiță Văcărescu. În acelaşi an, a început o strângere de fonduri, auzindu-se pentru prima dată deja celebra lozincă „Daţi un leu pentru Ateneu!”. Planurile clădirii i-au aparţinut lui Albert Galleron, un arhitect francez, edificiul fiind ridicat pe o fundaţie deja turnată. Anul 1888 a marcat inaugurarea clădirii, care a fost ridicată în stil neoclasic şi eclectic. Faptul că fundaţia era turnată de Societatea Ecvestră Română i-a permis arhitectului să proiecteze o clădire circulară, cu acoperişul în formă de cupolă.

Ateneul Roman a găzduit încă de la început expoziţii de pictură, conferinţe şi chiar concerte organizate de Societatea Filarmonică Romană. De altfel, astăzi, adăposteşte Filarmonica „George Enescu”. Odată cu inaugurarea edificiului au început şi discuţiile despre picturile din sala mare de concerte şi despre ornamentele interioare – o asemenea clădire nu putea fi menţinută la un nivel prea simplu. Deşi Ştefan Popescu a înaintat un proiect pentru sala de concerte, lipsa banilor a făcut ca acesta să nu fie pus în practică.

Clădirea Ateneului Român impresionează prin dimensiuni – are o înălţime de 41 de metri, coloanele faţadei având fiecare câte 12 metri. Şirul coloanelor conţine cinci medalioane, în care pot fi văzute chipurile lui Matei Basarab, Neagoe Basarab, Alexandru cel Bun, Vasile Lupu şi regele Carol I. Sala de concerte are 16 metri şi circa 794 de locuri, dintre care 196 sunt dispuse în cele 52 de loji. Interesantă în sala de concerte este orga, situată în fundalul scenei, pentru a cărei construcţie a strâns bani chiar George Enescu.

De-a lungul timpului, Ateneul Român a suferit câteva modificări arhitecturale. Cele mai importante au avut loc în anul 1924 – subsolul a fost aranjat astfel încât să fie amenajate câte două săli pentru cinema şi expoziţii, iar sala bibliotecii a fost împărţită pe două nivele. Ultimele lucrări de restaurare au avut loc în anii 2000-2004, clădirea fiind redeschisă la ediţia a XVII-a a Festivalului Internaţional „George Enescu”. În trecut, edificiul a găzduit şi Pinacoteca Statului, tablourile fiind, ulterior, dăruite Muzeului Naţional de Artă al României.

Cei care intră în sala de concerte a Ateneului Român rămân uimiţi în faţa uneia dintre cele mai impresionante fresce româneşti. Alexandru Odobescu şi Constantin Esarcu au propus realizarea unei astfel de lucrări încă de când s-au ivit primele discuţii referitoare la pictarea sălii de concerte, însă lipsa de fonduri nu a făcut posibil acest lucru. Abia în anul 1932 s-a îndeplinit dorinţa celor doi. Proiectul i-a aparţinut lui Costin Petrescu, iar lucrările s-au desfăşurat pe şase ani, fiind folosiţi banii strânşi în urma donaţiilor.

Fresca din sala de concerte are o lăţime de 3 metri, o lungime de 70 de metri şi cuprinde 25 de momente importante din istoria României. Printre ele, se numără „Împăratul Traian intră în Dacia”, „Invazia barbarilor”, „Ştefan cel Mare”, „Mihai Viteazul”, „1821 – Revoluţia lui Tudor Vladimirescu”, „Anul 1859 – Unirea Principatelor” şi „Ferdinand I Întregitorul”. Picturile nu au fost pe placul autorităţilor comuniste, care le-a acoperit cu o catifea roşie.

La începutul secolului al XIX-lea, grădina Ateneului Român era împodobită cu busturile unor importante personalităţi româneşti. Printre acestea, se aflau busturile lui Ion Ghica, Constantin Esarcu, Mihail Kogălniceanu, Vasile Alexandrescu Urechea sau Gheorghe Dem Teodorescu. Acestea au fost distruse de regimul comunist, care nu a suportat existenţa unor astfel de sculpturi, iar astăzi, în grădină, se mai găseşte doar bustul lui Mihai Eminescu, care a fost realizat în 1963, cel anterior fiind şi el distrus.

ateneul-roman.jpg

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ