Descoperit pentru prima dată în Anglia, acest dinozaur preistoric atrage atenția prin capacitatea sa de a pescui folosindu-și gheara lungă de 30 cm și narile poziționate sus, adaptate pentru a se scufunda și a prinde prada sub apă. Astfel, Baryonyx ne oferă o privire asupra modului ingenios în care un dinozaur carnivor a evoluat pentru a vâna pești, o caracteristică rară printre teropodele vremii.
Descoperirea și caracteristicile lui Baryonyx
Baryonyxul (Baryonyx walkeri) este un dinozaur carnivor care a trait in era Mezozoica, in Cretacicul inferior, cu 120 de milioane de ani in urma.
Fosilele sale au fost indentificate pe teritoriul actualei Anglii – unde paleontologii considerau ca este cel mai bogat cimitir de fosile de dinozauri din toata Europa. Ramasitele fosile ale acestui dinozaur au fost descoperite de paleontologii Alan J. Charig si Angela C. Milner, in anul 1986.
Gheara uriașă și rolul său în vânătoare
Acest animal preistoric urias a fost botezat Baryonyx – ,,Unghie grea”– nume care i se trage de la gheara enorma de aproximativ 30 cm, care aparea la membrele anterioare. O alta particularitatea era capul sau care se asemana cu cel al unui crocodil de Nil. De la varful botului pana in dreptul ochilor purta cu mandrie o creasta osoasa proeminenta.
Avea maxilarele mari, prevazute cu numerosi dinti ascutiti, in numar de 96, in forma de fierastrau. Unii paleontologi considerau ca si din zona gatului spre spate purta o creasta osoasa, deoarece gatul sau rigid nu putea lua deloc forma literei S.
Pana in prezent s-au gasit numai jumatate din oasele scheletului acestui imens carnivor, insa paleontologii au reconstruit piesele care lipseau si le-au alipit celor gasite. Astfel a fost realizat un schelet extraordinar care i-a ajuta sa estimeze ca lungimea acestui dinozaur era de aproximativ 6-10,5 m, iar greutatea de 2 tone.
Tehnica de pescuit a lui Baryonyx
Printre oasele sale fosile s-au descoperit fragmente osoase de pesti, unele chiar si de 1 m lungime. Acest lucru ne dezvaluie lucruri noi despre preferintele alimentare ale acestui dinozaur si anume ca era un mare amator de pesti, pe care ii pescuia cu abilitate din rauri folosindu-se de una din ghearele sale ascutite, ca de o cange. De asemenea, ne face sa banuim ca traia in zone de mal inundabile sau in apropirea raurilor.
Faptul ca avea narile pozitionate destul de sus arata ca era capabil sa se scufunde adanc, sa bage capul in apa pentru a prinde pesti direct cu botul si se presupune ca stia sa inoate. Botul sau lung cu deschiderea mare si prevazut cu dinti ascutiti era cu siguranta folosit pentru prinderea unor animale terestre sau mancarea unor cadavre pe care le gasea in calea sa.
Tehnica sa interesanta de pescuit se regaseste astazi la ursii Grizzly, care adora sa se infrupte din carnea somonilor canadieni, iar obiceiul de a se hrani cu maruntaiele animalelor moarte apare azi la fiorosii sacali si la siretele hiene.
Dinozaurul Baryonyx face parte din ordinul Saurischia si familia Spinosauridae.
Compararea lui Baryonyx cu alți dinozauri pescari
Deși Baryonyx este unul dintre primii dinozauri carnivori despre care s-a descoperit că avea abilități de pescuit, acesta nu este singurul. Dinozauri din familia Spinosauridae, precum Spinosaurus, aveau trăsături similare, inclusiv boturi lungi și dinți adaptați pentru a captura pești.
Baryonyx și Spinosaurus ar putea avea o strămoșie comună, iar similaritățile lor morfologice sugerează un mod de viață acvatic pentru unii dintre cei mai mari prădători ai Cretacicului. Acest mod de vânătoare, rar întâlnit la dinozaurii teropode, demonstrează adaptabilitatea extraordinară a acestui grup de prădători.
