Vrând-nevrând, realitatea ne pune în tot felul de situații, inclusiv în aceea de a înțelege corect sensul unor cuvinte specializate pentru un anumit domeniu, altfel s-ar putea să acceptăm sau nu „ceva” despre care nu știm ce înseamnă, creându-ne dezavantaje sau nemulțumiri.
Termenul oneros se referă la orice acord sau contract care presupune obligații pentru ambele părți, de obicei sub forma unui schimb de bunuri, servicii sau valori, inclusiv financiare. Diferența principală între un contract oneros și unul gratuit este că primul implică un schimb echitabil, unde fiecare parte primește ceva în schimbul contribuției sale. Este esențial să înțelegem acest concept pentru a naviga corect prin contextele juridice și comerciale, evitând astfel neînțelegerile și litigiile potențiale.
Este și cazul adjectivului din titlul articolului – oneros – specific limbajului juridic, termen pe care îl întâlnim în tot felul de contexte, care pot avea legătură directă cu activitatea și interesele fiecăruia dintre noi – acte cu titlu oneros, contract oneros, titlu oneros etc. Deruta poate fi și mai mare, dacă avem în vedere că acest cuvânt este explicat/înțeles oarecum diferit chiar de către juriști.
În Dicționarul juridic, contractul cu titlu oneros este explicat drept un contract prin care fiecare parte urmărește să obțină un avantaj în schimbul obligațiilor pe care și le asumă. Unele contracte sunt prin natura lor oneroase (contractul de vânzare-cumpărare, de locațiune, de schimb); altele nu pot fi, în nici un caz, oneroase (comodatul sau împrumutul de folosință, în care, dacă s-ar stipula un preț pentru folosința lucrului împrumutat, s-ar transforma, ipso facto, în contract de locațiune).
Unele contracte pot fi, după voința părților, fie oneroase, fie gratuite (mandat, depozit etc.). Contractul cu titlu oneros poate fi, în raport de întinderea și echivalența prestațiilor reciproce, un contract comutativ sau un contract aleatoriu.
În DEX, sensul cuvântului oneros este explicat astfel: (Despre contracte, convenții etc.) Care impune cuiva sarcini; p. ext. împovărător, apăsător; necinstit. ◊ Act cu titlu oneros = act juridic prin care o persoană se obligă să execute o prestație fără a urmări să primească ceva în schimb. – Din fr. onéreux, lat. onerosus. Așadar, oneros – „cu bani” sau „fără bani”?
De exemplu, un contract de închiriere este considerat oneros deoarece implică plata unei sume de bani (chiria) în schimbul utilizării proprietății. Pe de altă parte, o donație este un act gratuit, deoarece beneficiarul primește ceva fără o obligație de plată sau un schimb echivalent. Înțelegerea acestor nuanțe ne ajută să clasificăm corect diferitele tipuri de contracte și acorduri, asigurând astfel respectarea legală și echitatea în tranzacții. Pentru mai multe informații și clarificări, consultați ghidul nostru detaliat.
Răspunsul adecvat la această întrebare ar fi că sensul termenului poate să difere în funcție de context. Se poate spune, de exemplu: S-a încheiat un contract oneros (adică un contract prin care s-au impus cuiva anumite sarcini, inclusiv să achite o sumă de bani sau să desfășoare o activitate fără să primească ceva în schimb (fără bani) sau prin care să se obțină niște avantaje de către fiecare dintre părți).
Limbajul comun (nu neapărat cel juridic) a impus însă și un sens care are conotații negative, de exemplu: Voi refuza acest contract care, pentru mine, este oneros (adică apăsător, copleșitor, covârșitor, dezavantajos, greu, ilegal, ilicit, incorect, împovărător, necinstit, nefavorabil, nelegal, neonest, neprielnic) – Dicționarul de sinonime.
