Casalotul este considerat de cercetatori cel mai mare carnivor din lume, un cetaceu care ajunge la lungimea corpului de 11-20 m si traieste in apele adanci ale oceanelor din intreaga lume. Vara, masculii obisnuiesc sa migreze foarte departe in nord si in sud in apele reci spre a cauta hrana. Femelele in timpul verii migreaza spre nord, iar in perioada de reproducere se indreapta spre tropice, mai rar ajung in zonele subtropicale. Migratiile lor sezoniere se explica in principal datorita miscaririi cefalopodelor, acestea constituind principala hrana a casalotilor.
Masculul este mai mare si are corpul mai impresionant decat al femelei, este de doua ori mai greu decat al aceasteia, dimensiunea sa maxima este de 20 m, iar la femela de aproximativ 15 m. Capul este mare, botul turtit pe partile laterale si bont, iar maxilarul inferior lung si ingust apare in partea de jos si este inzestrat cu 50 de perechi de dinti conici, ascutiti si lipsiti de smalt.
Pe maxilarul superior nu exista astfel de dinti vizibili, sau cel mult ei sunt rudimentari. Gura larga si mare, se poate deschide in jos la 90 de grade si ii permite casalotului sa absoarba prada din apa. Ochii sunt mari, pozitionati aproape de colturile gurii si departe de bot, au forma de semiluna in plan orizontal, lungimea fantei este de 6-12 cm, iar diametrul globului ocular este de pana la 17 cm.
Corpul are un colorit care variaza de la nuantele gri-maronii la cele negre-maronii. Doar pe partea inferioara aceste nuante sunt mai deschise, gri-albicioase. La masculi apar pete galbui sau albicioase in zona dorsala. In zona gurii, coloritul devine chiar alb. Capul imens al casalotului se remarca si prin asimetria craniana si prezinta un organ de spermantet, cu o masa mare de ulei cerat galbui, care are functia de instrument de flotabilitate.
Cu cat presiunea si temperatura se schimba in momentul in care casalotul inoata la adancimi mai mari si organul de spermantet devine mai dens, se solidifica si datorita greutatii impinge in jos, iar scufundarea se fac efara prea mare efort. La fel ca la delfini (care se folosesc de calota lor), la casaloti organul poate functiona ca un focalizator de sunete, mareste raza lor de emisie si poate concentra clicurile balenelor sau alte tipuri de sunete din marile si oceanele lumii.
Pe partea din spate a corpului pielea are un aspect diferit, este puternic incretita. Sub pielea groasa se afla un strat de grasime, ce poate fi si de 50 cm in zona abdominala. De asemenea de-a lungul spatelui, in zona cuprinsa intre inotatoarea dorsala si cea anala apare un sir de protuberante bine evidentiate, de forma unor falduri lucioase si neregulate. Aripioarele pectorale sunt alungite si musculoase, au marginile putin rotunjite, lungimea lor maxima este de cel mult 1,8 m, iar latimea atinge si 90 cm.
Inotatoarea codala este mare, latimea sa este de 5 m, are un format specific cetaceelor, prezinta o crestatura in forma literei V. Pe partea de dedesubt a pedunculului codal se observa o umflatura ca o carena longitudinala.
Metoda sa de inot se deosebeste de cea a delfinului, ceea ce este evident avand in vedere marimea enorma a corpului sau impresionant. Cu toate acestea el are miscari jucause in apa si avanseaza destul de repede, este un inotator destul de stangaci dar puternic. El vaneaza in principal cefalopode, calamari si caracatite, dar si pesti si alte vietuitoare marine. Mananca tot felul de specii de calamar, in jur de 20, prefera chiar si calamari uriasi, pisici de mare, rechini de dimensiuni reduse si caracatite mari
Poate sta in adancuri si pana la 2 ore fiind preocupat de cautarea hranei si inoata la adancimi de 1200 m sau chiar mai mult avand in vedere dovezile indirecte care au aratat ca in stomacul sau s-au gasit pesti ce traiesc pe fundul apei si la 3100 m adancime. In adancurile oceanului, departe de lumina, ochii sai nu il mai ajuta foarte mult, insa casalotul se bazeaza pe ecolocatie.
El se poate scufunda la adancimi mai mari decat poate face orice alt mamifer si inoata cu pana la 3 m/ sec spre fundul oceanului. Casalotul respira destul de mult, in sensul ca face 60 de respiratii in intervalul dintre scufundari, cam 3-5 respiratii/ minut. El inoata solitar insa si in grup, cand exemplarele se deplaseaza destul de aproape unele de altele, produc sunete ritmice (un fel de bubuituri si clicuri) care le ajuta in recunoasterea indivizilor.
In perioada de reproducere femelele traiesc in haremuri mari de 10-15 exemplare ale unui singur mascul, aceste mamifere sunt poligame. In timpul imperecherii masculii sunt agresivi, ei provoaca pe corpul femelelor mai multe rani cu dintii. Uneori in lupta cu ele ajung chiar sa-si rupa dintii. Perioada de gestatie este de 16-17 luni sau chiar mai mult, dupa care fiecare femela naste un pui care poate avea lungimea corpului de 3-4 m si greutatea de o tona.
Puiul este alaptat de femela o perioada lunga de timp. Femela ajunge la maturitatea sexuala la varsta de 4-5 ani cand are lungimea de 9-10 m, iar masculul la aproximativ 5 ani cand masoara cca. 8 m.
Casalotul este o specie vulnerabila, considerata in pericol de disparitie. Are denumirea stiintifica de Physeter catodon, face parte din ordinul Cetacea, familia Physeteridae. Speranta de viata la casalot este de aproximativ 80 de ani. Inca din vremuri de demult casalotul a fost vanat pentru carne, spermantet, ulei, dar si ambra din interiorul intestinului sau (folosita pentru parfum si alte substante odorante). Vantoarea sa era foarte periculoasa, deoarece animalul daca era atacat trece el insusi la atac, in scopul de a se apara. In prezent aceasta specie este protejata la nivel mondial.
Video – Casalotul (Physeter catodon):
