Argalul (Ovis ammon) este cea mai mare specie a oilor salbatice care populeaza muntii Asiei Centrale pana in Kamciatka-Rusia. Apare frecvent in Mongolia, Muntii Altai, Muntii Pamir, Tibet, la altitudini ce variaza intre 300-5700 m. Este cunoscut si sub numele de arkhar, iar ca specie a fost descoperita si descrisa pentru prima data de un calugar franciscan William de Rubruck – vorbitor de limba latina, care a facut o calatorie in Mongolia pentru a-i evangheliza pe mongoli inainte de Marco Polo.
Numele de ,,ammon” vine de la ,,Amon” – un zeu important din mitologia egipteana, ,,Ovis” face referire la genul Ovis, iar ,,argali” este un termen din limba mongola. De-a lungul timpului cercetatorii au descoperit 9 subspecii de argali toate originare din tinuturile muntoase asiatice.
Argalul se remarca in principal prin coarnele sale grele si lungi, mult mai mari decat cele care apar la oricare alta specie de oaie salbatica. Coarnele sunt zimtuite, la masculi pot ajunge pana la lungimea de 1,5 m, se spiraleaza rasucindu-se cu 360º sau mai mult cu cat animalul inainteaza in varsta. Coarnele si capul pot ajunge impreuna la greutatea de 22 kg. Coarnele apar si la femele nu numai la masculi, insa la ele sunt mai scurte, masoara in lungime cca. 30-45 cm, au forma de sabie si sunt vizibil mai subtiri.
La masculi coarnele sunt deseori deteriorate sau chiar rupte, datorita luptelor crancene care se dau intre ei in perioada de rut. Ei se ataca, isi lovesc cornele producand un zgomot caracteristic ce se aude de la distante mari, alearga paralel si se lovesc reciproc in zona toracica si pe partile laterale ale corpului.
La varsta adulta argalul poate avea lungimea corpului de 1,2-1,8 m, inaltimea la greaban de 1,3 m si greutatea de cel mult 216 kg. Blana are o culoare variabila in functie de anotimp, iarna are nuante maronii ce variaza de la maro la bej, iar vara este rosiatica. Partea ventrala a corpului are o nuanta mai deschisa alb-galbui sau gri-cenusiu, iar de la gat pana la mijlocul spatelui are o dunga neagra.
Zona posterioara a corpului este alba, la fel si coada care masoara cca. 7-15 cm. Gatul are zone albicioase, varful botului este alb, membrele anterioare si posterioare au un colorit maroniu, cu partile interioare spre alb.
Cand se simt in pericol, argalii pot alerga cu viteza foarte mare, de 50-60 km/ h. Isi cauta hrana la altitudini mai joase, in zonele cu pasuni, consuma zilnic 16-18 kg de alimente care consta in ierburi, rogoz si alte tipuri de vegetale. Dusmanii lor cei mai de temut sunt lupii, rasii, ursii, leoparzii de zapada, vulpea rosie si vulturii. Oamenii ii vaneaza pentru cornele lor deosebite si carne.
In perioada de imperechere masculii se lupta intre ei pentru atragerea femelelor. Fiind animale gregare, in restul anului traiesc in grupuri separate, compacte, de masculi si femele. Unii masculi obisnuiesc sa duca o viata solitara, iar altii formeaza grupuri mici de 4-8 exemplare in care ei conduc, domina celelalte exemplare – femelele si puii lor. Perioada de gestatie la femela este de 165 de zile, dupa care ea naste un singur pui sau uneori doi.
Puiul are corpul acoperit cu un strat mic de par gri-galbui si maroniu pe cap si cantareste doar 3 kg. Este alaptat de femela timp de 8 saptamani, iar apoi isi cauta hrana singur. La numai trei saptamani incep sa i se dezvolte coarnele si dintii, la varsta de 24 de luni dintii sunt ca ai adultilor. Speranta de viata la argali este de cel mult 12-13 ani.
Argalul face parte din ordinul Artiodactyla, familia Bovidae. Este o specie in pericol de disparitie datorita pierderii habitatului si vanatului in exces.
Video – Argalul (Ovis ammon):
 este cea mai mare specie a oilor salbatice care populeaza muntii Asiei Centrale pana in Kamciatka-Rusia. Apare frecvent in Mongolia, Muntii Altai, Muntii Pamir, Tibet, la altitudini ce variaza intre 300-5700 m.){kind=link}