Citadela lui Raymond de St. Gilles, cunoscuta si ca Qala’at Sanjil, dainuie peste orasul Tripoli din Liban din varful unei stanci impresionante. Aceasta constructie este o fortareata de o importanta istorica deosebita, asistand, de-a lungul vremurilor, la evenimente nu foarte fericite. In pofida faptului ca cei care au construit aici o citadela, in anul 636, au fost arabii, fortareata a imprumutat numele cavalerului cruciat crestin Raymond de St. Gilles, conte de Toulouse. De fapt, acesta avea sa extinda, mai tarziu, fortareata.
In perioada Primei Cruciade (1096-1099), Raymond de St. Gilles, unul dintre cei mai importanti conducatori militari, avea un scop precis, si anume sa cucereasca Tripoli, un oras port bogat, numai ca acesta era protejat de ziduri de-a dreptul impresionante, drept pentru care acesta nu a reusit sa cucereasca orasul. In cele din urma, Raymond a comandat sa se construiasca, in anul 1103, un nou castel exact pe stancile ce se aflau la o distanta de 4,8 kilometri de orasul pe care nu reusise sa-l cucereasca.
Castelul ridicat aici era separat de oras de livezi si gradini. Se pare ca aceasta a fost o miscarea inspirata, deoarece, odata ce s-a instalat in castel, pe care l-a si botezat Muntele Pelerin, a inceput sa controleze accesul in oras, de cele mai multe ori, in mod abuziv. Insa controlul pe care Raymond il exercita asupra orasului i-a infuriat pe aparatorii musulmani care, in repetate randuri, au organizat atacuri impotriva castelului. Acestia voiau sa-i izgoneasca pe cruciati din aceasta regiune.
Primul pas fusesera facut: aparatorii musulmani au reusit sa-l raneasca pe Raymond intr-unul dintre atacuri, cavalerul cruciat crestin pierzandu-si viata in februarie 1105. Luptele au continuat, dar, in cele din urma, aparatorii musulmani au inceput sa piarda tot mai mult teren in fata cruciatilor. Patru ani mai tarziu de la moartea lui Raymond, in anul 1109, fiul acestuia, Bertrand, a reusit ceea ce tatal sau visase, si anume sa captureze orasul.
Intr-un final, Bertrand a fost declarat conte de Tripoli. Mai bine de un secol, orasul avea sa ramana sub dominatie crestina, in anul 1289, asezarea fiind capturata, de aceasta data, de mamelucii egipteni. Acestia au jefuit orasul, devastarea sa fiind parte a planului de a-i alunga pe cruciatii crestini din Liban. Planurile lor s-au dovedit a fi inspirate, intrucat cruciatii au fost alungati. Din nefericire, mamelucii egipteni au distrus aproape in intregime orasul port, motiv pentru care s-au vazut nevoiti sa ridice aici un nou oras. Astfel, s-a construit un altul mai spre interior, cu mult sub zidurile citadelei. In orice caz, citadela lui Raymond de St. Gilles a fost reconstruita, ca in cele din urma, sa fie extinsa semnificativ. Plus, a ramas un centru important, de aceasta data insa, pentru mamelucii egipteni. Acestia si-au exercitat puterea in Tripoli pana in anul 1516, cand citadela a fost preluata de turcii otomani.
De mentionat, de asemenea, este ca multi sunt de parere ca Citadela lui Raymond de St. Gilles nu ar trebui confundata cu Citadela din Tripoli, aceasta din urma fiind cea care a fost construita de arabi in anul 636 si, mai apoi, extinsa si modificata de mamelucii egipteni, precum si de otomani. Chiar si asa, ele sunt socotite drept una si aceeasi, deoarece au structuri asemanatoare si nu numai. In sfarsit, in prezent, impresionantele constructii ale citadelei sunt marturiile vii ale unei existente de noua secole de istorie zbuciumata. Inainte sa intram in citadela, vom putea admira o adevarata capodopera din punct de vedere arhitectonic, si anume intrare, cu trei porti – una otomana, una mameluca, iar alta cruciata, intruchipand cumva cele trei etape de dezvoltare.