Familia cocoșilor de munte este Tetraonidae. Aceste păsări de vânat sunt bine adaptate la clima rece și au conformația picioarelor perfectă pentru a se deplasa ușor și prin zăpadă. Astfel de specii de păsări de vânat trăiesc în diverse habitate, nu lipsesc din pădurile dese și zonele împădurite ale munților înalți.
Cocoși de munte și alte specii de păsări de vânat:
Una din cele mai mari păsări din țara noastră este cocoșul de munte din Carpați. Această pasăre apare și în alte regiuni ale Europei, în nordul, vestul și sudul acestui continent, dar și în Asia Centrală și de Vest. Are denumirea științifică de Tetrao urogallus și poate avea lungimea corpului de 80-115 cm și greutatea de 4-4,5 kg. Hrana sa constă din fructe de pădure, muguri și frunze.
O altă specie din țara noastră este cocoșul de mesteacăn care are denumirea științifică de Lyrurus tetrix. Are obiceiul să zboare în zone de câmpie, cu mlaștini întinse, cu tufișuri, păduri de mesteceni, dar și în pădurile de la munte. Este cunoscut și cu numele de cocoșul de pădure. Are coada în formă de liră și penajul albăstrui-strălucitor.
În regiunile din sud-estul Europei și vestul Asiei trăiește cocoșul de zăpadă caspic, care este o specie nemigratoare. Are denumirea științifică de Tetraogallus caspius și poate avea lungimea corpului de 60 cm. Se remarcă prin penajul pestriț în nuanțe de culori maro-cenușii.
Cocoșul polar este una din păsările de vânat foarte bine adaptată la clima aspră din timpul iernilor nordice. Această specie trăiește în America de Nord, Asia de Nord, Europa de Nord și are denumirea științifică de Lagopus lagopus. Penajul este de regulă maroniu-roșcat, iar în timpul iernii devine alb. Un exemplar matur poate avea lungimea corpului de 38 cm și greutatea de 550-700 g.
În sud-estul Asiei apare cocoșul-satir care este o specie nemigratoare. Denumirea sa științifică este de Tragopan temminckii și poate avea lungimea corpului de 63 cm. Masculul poate fi ușor diferențiat de femelă prin corpul mai robust, penajul viu colorat și gușa colorată în albastru și roșu intens.
Din familia Tetraonidae face parte și găinușa de alun care este răspândită în pădurile din Europa centrală și regiunile de taiga din Asia. Această specie are denumirea științifică de Tetrastes bonasia și poate avea lungimea corpului de 35-36 cm. Penajul este gri și maroniu-roșcat cu pete negre.
În țara noastră trăiește specia Tetrastes bonasia rupestris în pădurile din Munții Carpați. Această pasăre este o subspecie a găinușei de alun (Tetrastes bonasia). Masculul se remarcă prin gușa neagră mărginită cu alb. Preferă pădurile de foioase și de esențe amestecate. Hrana sa este vegetală, alcătuită din frunze, muguri, fructe de pădrure, etc.
Cocoșul de prerie are denumirea științifică de Tympanuchus cupido. Această pasăre de vânat preferă regiunile de silvostepă și prerie din America de Nord, Canada, Texas, Ontario, Alberta și altele. Are lungimea corpului de 40-47 cm și penajul în dungi maro și negre.
Masculul se deosebește de femelă prin două excrescențe roșii-portocalii deasupra ochilor dar și prin sacii de aer galbeni-portocalii de pe părțile laterale ale capului. Acești saci sunt vizibili mai ales în perioada rutului, atunci ei sunt umflați cu aer pentru a impresiona femela în sezonul de împerechere.
Cocoșul-ciocan cu picioare roșii face parte din familia Megapodiidae și are denumirea științifică de Macrocephalon maleo. Această specie își face cuibul într-o adâncitură în pământ și își depune ouăle în ea, în solul afânat, la cel puțin 60 cm. Trăiește în Indonezia, Insulele Buton, Sulawesi. Are lungimea corpului de 55-60 cm.
Specia Leipoa ocellata trăiește în regiunile de stepă și lăstărișuri din sudul și vestul Australiei. Este considerată o specie vulnerabilă, în pericol de dispariție, protejată prin lege. Are lungimea corpului de 60 cm și greutatea de 2,5 kg.
Această pasăre amenajează un val de nisip de formă circulară, adună frunze în mijloc, apoi aranjează un fel de cuib din sol afânat în care femela își depune ouăle după câteva zile. Frunzele intră în stare de putrefacție, degajă căldură, iar ouăle au condiții prielnice de a fi clocite.
