Familia Rhinoceratoidea face parte din subordinul Ceratomorpha al ordinului imparicopitatelor si cuprinde diferite specii de tapiri si rinoceri care au avut drept stramosi comuni animale preistorice raspandite in intervalul stratigrafic Eocen-Cuartenar. Din categoria acestora face parte si Coelodonta antiquitatis – considerat cele mai cunoscut rinocer fosil care era perfect adaptat la clima rece, de tip glaciar, din Eurasia.
Aceasta specie traia in peisajul Pleistocenului superior si a fost numita si ,,rinocerul blanos”. De asemenea s-ar putea spune ca era contemporan cu mamutul si omul primitiv, avand in vedere perioada in care popula acest pamant.
Paleontologii au reconstituit aspectul acestui animal preistoric datorita ramasitelor fosile ale unui exemplar descoperite in Sibera. De asemenea marturie a existentei lui sunt gravurile cu rinoceri facute de oamenii primitivi pe peretii pesterilor. In urma studiilor realizate asupra fosilelor cercetatorii au estimat dimensiunile acestui rinocer, avea inaltimea corpului de 1,5 m si lungimea de aproximativ 3,5 m.
Pe cap prezenta doua coarne ascutite, mari, impresionante, iar gatul era foarte dezvoltat si musculos. Unul din aceste coarne se gasea pe varful botului si era folosit ca arma de aparare in luptele cu alte animale asemanatoare sau pradatori ce au trait in acele vremuri preistorice periculoase.
Oamenii de stiinta l-au numit si ,,rinocerul cu narile infundate” deoarece avea septul nazal oarecum diferit de cel al altor animale, suferise o osificare completa. Frigul glaciar nu il speria deoarece avea corpul prevazut cu piele groasa acoperita cu fire de par lungi ce alcatuiau o blana deasa si calduroasa care il proteja perfect de inghet. Hrana sa era caracteristica animalelor erbivore alcatuita din vegetatia specifica tundrei din acea perioada.
In Eocen traia o specie de rinocer, stramosul celor de astazi, ce avea talia unui caine, nu prezenta coarne si era numit Hyrachyus. De asemenea in Oligocen a existat un element al faunei preistorice numit Hyracodon – un animal care avea membrele anterioare tridactile si nu cu patru degete ca la specia Hyrachyus.
Un alt rinoceroid primitiv a fost Prohyracodon orientalis ale carui ramasite fosile au fost descoperite intr-o regiune a Transilvaniei, in apropierea Clujului. Acestea constau din cateva oase ale membrelor, dinti izolati si maxilarul cu o parte din dinti. Spre deosebire de speciile de mai sus acest animal avea membrele posterioare inzestrate cu cate trei degete, iar cele anterioare cu cate patru degete. Prohyracodon orientalis era un animal de talie destul de mica, nu era mai mare decat o oaie.
Din categoria speciilor de animale preistorice caracteristice Pleistocenului mediu, ale caror ramasite fosile au fost descoperite la noi in tara fac parte: felina Homotherium, elefantii Elephas trogontherii si Elephas antiquus.
In a doua partea a Oligocenului a aparut o specie care se asemana mai mult cu un rinocer in sensul ca era un animal de talie mare, dar nu avea corn pe nas. Acesta avea denumirea de Aceratherium si a disparut de tot in Pliocen. Ramasitele sale fosile au fost descoperite in America de Nord si Eurasia.
In Oligocenul si Miocenul Asiei a existat specia Baluchitherium care masura 5 m in inaltime. Era un rinoceroid urias erbivor ce avea gatul musculos si lung ca al unei girafe cu ajutorul caruia ajungea cu usurinta la frunzele, mugurii, florile si lastarii copacilor inalti. Ramasitele sale fosile arata ca a trait acum 37-20 milioane de ani, ca avea greutatea de 15-20 tone si prefera peisajele partial deschise cu climat subtropical.