Craterul Lochnagar, situat in sudul satului La Boiselle, este una dintre marturiile vii ale Primului Razboi Mondial, ale marilor atacuri ce urmau sa conduca, intr-un final, la stabilirea unor noi pozitii in razboi, precum si la delimitarea eventualilor invingatori. Insa, dincolo de toate aceste detalii, craterul Lochnagar, de dimensiuni uriase, are o importanta istorica deosebita. Imediat la inceputul verii anului 1916, primul mare atac al armatei britanice din Primul Razboi Mondial avea sa se indrepte spre pozitiile germane de pe raul Somme, chiar daca nu se dadeau sperante prea mari armatei britanice, intrucat liniile germane erau foarte bine pazite. Cu toate acestea, s-a considerat ca doar un atac masiv avea sa slabeasca liniile dusmane, mai cu seama un bombardament mare ce urma sa rupa gardurile de sarma ghimpata, ca intr-un final, sa distruga transeele germanilor.
E drept, pe de alta parte, ca britanicii erau constienti ca nici macar un bombardament masiv nu putea sa slabeasca liniile inamice, drept pentru care armata Marii Britanii a sapat o serie de tunele pornind de la propriile transee, in vederea plasarii de explozibili sub pozitiile esentiale, de unde eventual pozitiile germane aveau sa fie slabite considerabil. Totodata, e bine sa mentionam ca britanicii au avut si amplasamentul de partea de lor, deoarece adapostul de mina, sapat chiar langa satul La Boisselle, era cel mai mare, continand doua incarcaturi de amonal de 10 880, respectiv 13 600 kilograme; acesta a fost detonat la 1 iulie 1916, la ora 7:28, mai precis cu doua minute inainte ca britanicii sa atace. Explozia, cea mai mare din lume, a dus intr-un final la slabirea liniilor dusmane, numai ca rezultatul nu a fost chiar favorabil pentru britanici.
Tone de pamant au fost aruncate in aer, la o inaltime de peste 1 200 metri, asa cum unul dintre martori a spus la acele vremuri. Plus, zgomotul infernal, bubuitura s-a auzit chiar pana la Londra, in centrul orasului. Uriasul crater, numit Lochnagar, avea un diametru de 27 metri. Bombardamentul a reusit, insa chiar si asa, desi liniile germanilor sau cel putin o portiune fusesera distruse, armatele britanice au trebuit sa se retraga mai tarziu, deoarece restul atacului a fost lamentabil, germanii reusind sa invinga, in aceasta lupta, Marea Britanie. Mai mult decat atat, britanicii au pierdut foarte multi oameni pe acest front.
Paradoxal, o parte a armatei britanice a reusit sa se ascunda chiar in craterul Lochnagar, fugind astfel de focurile mitralierelor germane. In sfarsit, dupa terminarea Primului Razboi Mondial, multe dintre gropile de pe Somme au fost umplute de fermierii francezi. Si abia in anul 1978, terenul din jurul craterului Lochnagar avea sa fie achizitionat de Richard Dunning, acesta dorindu-si sa pastreze aceasta uriasa groapa ca un memorial de razboi, ceea ce, de altminteri, s-a si intamplat.
De pilda, in fiecare an, aici are loc, la 1 iulie, o ceremonie ce comemoreaza prima zi a atacului de pe Somme, la aceasta participand sute de oameni. S-au facut, de asemenea, si nenumarate eforturi pentru a pastra acest loc intr-o stare buna. Langa craterul Lochnagar de langa La Boiselle, Franta, sta si o cruce realizata din lemn, ridicata in memoria celor care si-au pierdut viata aici.
