In emisfera nordica in perioada Cretacicului superior al erei Mezozoice traiau animale preistorice care faceau parte din categoria dinozaurilor cu cioc de rata. Acesti dinozauri se numeau hadrozauri si natura sedimentelor in care s-au gasit numeroasele lor ramasite fosile arata ca preferau regiunile calde din apropierea tarmurilor, ale malurilor raurilor mari si ale fluviilor din Cretacicul Americii de Nord.
Dinozaurul Anatosaurus reprezinta cea mai cunoscuta specie dintre acesti hadrozauri, el fiind descris de paleontologi in urma studiului realizat de acestia asupra a numeroase schelete complete ce s-au pastrat in Cretacicul superior ale Americii de Nord si care dateaza de acum 70-65 milioane de ani.
Primele fosile de Anatosaurus au fost descoperite in anul 1882 de catre paleontologul Edward Drinker Cope dar specia a fost numita Diclonius. Abia in anul 1990, doi paleontologi Michael Brett-Surman si Ralph Chapman au descris specia unica Anatosaurus copei, diferita de Edmontosaurus, care se credea ca ar apartine aceluiasi gen.
Numele de ,,dinozaurul cu cioc de rata” vine de la forma deosebita a botului – mare si lat – care este de fapt un cioc cornos lipsit de dinti.
Doar in interiorul gurii animalul avea maxilarele prevazute cu doua randuri de dinti dispuse apropiat intre ele. Avantajul lor era faptul ca in cazul in care se rupeau si cadeau, in scurt timp cresteau imediat la loc, luau locul celor care deveneau nefunctionali.
Cercetatorii au fost impresionati de dentitia acestor dinozauri, ei au constatat cu stupoare ca unele exemplare avea in jur de 600 de dinti pe fiecare maxilar, iar in cazuri exceptionale gura unui hadrozaur putea cuprinde si pana la 2000 de dinti, adaptati la sfaramarea vegetalelor tari, a frunzelor mici si solzoase de conifere, cu care se hraneau.
Paleontologii au studiat mai multe cranii de Anatosauri si au ajuns la concluzia ca animalele aveau acuitatea vizuala bine dezvoltata, auzul fin si simtul olfactiv foarte bun. Aceste creaturi preistorice ca si rudele lor apropiate (alte specii de ornitopode) aveau vederea agera si patrunzatoare, ceea ce le ajuta sa observe cu atentie imprejurimile si sa se apere de dinozaurii de prada, carnivori, care traiau in acea perioada indepartata.
Corpul unui Anatosaurus era robust, s-a aproximat lungimea unui exemplar adult la 8-12 m si greutatea la 4 tone.
Lungimea craniului ajungea la jumatate de metru. Corpul era acoperit cu piele rezistenta, lipsita de solzi, de osificari dermice, dar pe partea dorsala cu mici tuberculi desi unii chiar foarte mari si aplatizati. Aceste caracteristici au fost observate de specialisti datorita a doua mumii de Anatosaurus care prezentau detalii ale pielii foarte bine conservate din punct de vedere morfologic si structural.
Acesti dinozauri puteau sa inoate, de aceea traiau in apropierea deltelor unor fluvii mari din Cretaciul superior, unde gaseau hrana vegetala pe tarm si se refugiau in apa in caz de pericol. Membrele anterioare erau mai mici decat cele posterioare si aveau degetele prevazute cu membrane interdigitale care ii serveau la inot. Membrele posterioare erau mari, musculoase si puternice, avea labele prevazute cu trei degete fiecare, cu gheare ascutite, tari si groase.
Lungimea lor depasea de doua ori pe cea a membrelor din fata si faptul ca erau robuste arata ca animalul alerga rapid pe sol, avea capacitatea de se misca agil si pe tarm nu doar de a inota bine in apa. Coada era lunga si groasa la baza, pe partile laterale era puternic comprimata, iar pe linia mediana dorsala avea un fel de creasta pieloasa – adaptare perfecta la inotul in apa.
Cercetatorii au constatat ca aceste animale nu mancau plante acvatice, in continutul lor stomacal fosilizat s-au gasit doar resturi de frunze si ramuri de conifere, fructe si seminte de plante care cresteau pe sol. Acest lucru arata ca Anatosaurusul nu se hranea in apa, el se refugia doar ca sa scape de pradatori in mediul acvatic. Avea un stil de viata amfibiu, isi cauta hrana pe sol, o aducea si o depozita in apropierea raurilor, lacurilor, lagunelor pentru a fi aproape de apa, iar daca era atacat scapa inotand departe de mal si de pradatori.
