Anchisaurus – descoperirea istorică a unui dinozaur din America

In urma cu 190 de milioane de ani, in Jurasicul inferior, traia dinozaurul Anchisaurus, pe teritoriile ocupate astazi de Statele Unite ale Americii sau Africa de Sud. Cel care a descoperit fosilele acestui dinozaur este paleontologul Othniel Charles Marsh, in anul 1885 si este un membru al prosauropodelor, dinozaurii erbivori de dimensiuni mici, care erau rude ale sauropodelor.

Pentru prima data, fosilele acestuia au fost descoperite in anul 1818, insa s-a crezut ca apartineau unui om timpuriu, mai ales ca totul se intampla cu cateva decenii inainte de a a fi recunoscuti oficial dinozaurii.

Descoperirea fosilelor de Anchisaurus și importanța sa istorică

Pana in anul 1885, atunci cand faimosul paleontolog Othniel Charles Marsh a identificat fosilele ca apartinand unui dinozaur, respectiv dinozaurului Anchinosarus, nu s-a stiut exact cat de importanta a fost aceasta descoperire. Totodata, aceste fosile reprezinta prima descoperire de acest gen din America de Nord.

Caracteristici fizice și adaptări pentru hrănire

Mediul de viata al acestei creaturi il formau regiunile impadurite, obisnuind sa traiasca in turme, pentru a se apara in fata pradatorilor. Corpul era suplu, cu o lungime de 2,4 metri si o greutate de aproximativ 25 de kilograme, avand coada si gatul lungi.

Faptul ca dinozaurul Anchisaurus are dimensiuni mici explica de ce ramasitele acestuia au fost considerate ca fiind de provenienta umana. Datorita faptului ca avea corpul subtire, nu isi putea mentine echilibrul, daca se afla pe 2 picioare, motiv pentru exista posibilitatea sa mearga pe toate cele 4 membre.

Cand isi cauta hrana, putea sa se hraneasca atat cu plantele de pe sol, cat si cu cele aflate pe crengile inalte ale copacilor, fiind nevoie sa se ridice pe membrele posterioare si reusind sa tina ramurile cu membrele anterioare.

Mersul pe patru picioare și echilibrul corporal

Membrele anterioare ale dinozaurului Anchisaurus aveau primul deget acoperit cu o gheara ascutita, ce ii permitea sa dezgroape radacinile plantelor. Avand dintii conici si zimtati, isi permitea sa se hraneasca si cu plantele mai tari, fiind mult mai complicat sa digere plante, decat carne.

Pentru o digestie eficienta, se folosea de pietrele stomacale, numite gastroliti. De asemenea, in calitate de dinozaur erbivor, avea nevoie de un stomac mare, care era situat in fata pelvisului, fapt ce ar fi determinat sa se miste dintr-o parte in alta, daca ar fi fost biped. Astfel, mersul patruped era mult mai confortabil in aceasta situatie.

Spre deosebire de alte prosauropode, dinozaurul Anchisaurus avea picioarele mult mai lungi si mai inguste, o diferenta in forma piciorului putand fi cauzata si de faptul ca era un dinozaur de dimensiuni mai mici.

De asemenea, craniul acestui dinozaur avea o forma triunghiulara, fata de alte prosauropode, care avea capul in forma dreptunghiulara. Fiind descoperit atat de devreme, ramane unul dintre primii dinozauri care au fost descoperiti.

Descoperirea fosilelor și înțelegerea evoluției dinozaurilor din America

Anchisaurus este considerat unul dintre primii dinozauri descoperiți în Statele Unite, iar istoria fosilelor sale a contribuit semnificativ la înțelegerea evoluției dinozaurilor erbivori în America de Nord.

În anul 1818, rămășițele acestuia au fost inițial atribuite unei specii umane timpurii, din lipsa unor referințe clare pentru identificarea dinozaurilor. Însă, în 1885, paleontologul Othniel Charles Marsh a reclasificat fosilele ca fiind ale unui dinozaur, identificând trăsături unice care l-au inclus în grupul prosauropodelor.

Această descoperire a fost crucială pentru paleontologie, deschizând drumul pentru cercetări ulterioare asupra faunei din Jurasicul inferior și a contribuind la confirmarea diversității dinozaurilor din regiunea americană. Importanța sa istorică rezidă nu doar în identificarea speciei, ci și în faptul că Anchisaurus a adus noi perspective asupra dinozaurilor erbivori mici și a evoluției lor.

Comportament social și habitatul lui Anchisaurus

Anchisaurus a trăit într-un habitat împădurit, bogat în vegetație, favorabil hrănirii cu plante și formării grupurilor sociale de mici dimensiuni. Există dovezi că acest dinozaur obișnuia să trăiască în turme, un comportament întâlnit adesea la erbivorele preistorice, cu scopul de a se proteja împotriva prădătorilor.

În mediul său de viață, Anchisaurus se hrănea nu doar cu plante aflate la sol, ci și cu vegetația mai înaltă, de pe crengile copacilor, folosindu-și ghearele pentru a accesa diferitele părți ale plantelor.

Modul său de viață social, alături de adaptările pentru hrănire, sugerează că Anchisaurus juca un rol ecologic important în ecosistemele Jurasicului inferior, contribuind la răspândirea plantelor prin alimentația sa și, indirect, la menținerea unui echilibru în mediul său natural. Această specie mică, dar adaptabilă, demonstrează cât de complexe erau structurile sociale și ecologice ale dinozaurilor timpurii.