Conform descoperirilor oamenilor de stiinta, un dinozaur care a trait pe teritoriile ocupate astazi de Franta, Madagascar si Anglia este Bothriospondylus, care a trait din Jurasicul superior pana in Cretacicul inferior, in perioada cuprinsa intre 160 – 100 de milioane de ani in urma.
Asemeni sauropodelor, era un animal erbivor, care se hranea cu plante si frunze si traia in zonele impadurite din apropierea raurilor. In anul 1875, paleontologul Richard Owen a descoperit fosilele acestui dinozaur, constatand ca avea un corp cu o lungime cuprinsa intre 14,5 – 21 de metri si o greutate de 15 tone. Cu asemenea dimensiuni, era un animal care consuma o cantitate mare de apa, ajungand la aproximativ 500 de litri pe zi.
Caracteristicile fizice și dimensiunile lui Bothriospondylus
Membrele dinozaurului Bothriospondylus aveau aproape aceeasi lungime, motiv pentru care se deplasa pe toate patru. Pentru a se apara de dinozaurii pradatori, traia in turme si prefera zonele aflate in apropierea lacurilor, deoarece, astfel, se putea apara.
Cu toate ca lacurile reprezentau un refugiu pentru aceasta creatura preistorica, acestea erau si locurile pe care le preferau dinozaurii pradatori, atunci cand se aflau in cautarea prazii. Pentru a se apara, se putea folosi si de coada lunga pe care o poseda, insa, cu toate acestea, in ciuda faptului ca avea un corp masiv, tot putea fi o victima a pradatorilor, care erau niste adversari de temut.
Adaptări pentru hrănire și structura dinților
Pentru a se hrani, dinozaurul Bothriospondylus se putea bucura si de frunzele copacilor inalti, iar dintii sai, in forma de lingura, lungi de 8 centimetri, erau perfect construiti pentru a manca frunzele copacilor.
Era simplu pentru acest dinozaur sa ajunga la crengile inalte ale copacilor, datorita faptului ca isi putea ridica mult gatul, acest lucru fiind posibil prin vertebrele din zona gatului si a spatelui, ce erau prevazute cu prelungiri foarte inalte, care erau conectate prin ligamente osoase. Astfel, acest dinozaur isi putea cauta cantitatea mare de plante de care avea nevoie pentru a se hrani cu usurinta.
Rolul cozii și al vertebrelor lungi în structura și mișcarea lui Bothriospondylus
Bothriospondylus avea o coadă impresionant de lungă și flexibilă, susținută de o serie de vertebre puternice și alungite, ce ofereau atât stabilitate, cât și echilibru. Vertebrele gâtului erau prevăzute cu prelungiri lungi și groase, care susțineau o rețea complexă de ligamente și țesuturi osoase.
Aceste adaptări structurale permiteau gâtului său să se întindă cu ușurință către crengile copacilor, oferindu-i acces la hrana aflată la înălțime. Astfel, Bothriospondylus putea mânca frunzele copacilor înalți fără a fi nevoie să concureze cu alte erbivore mai mici, ceea ce reprezenta un avantaj evolutiv.
