Lesothosaurus, cunoscut și ca „șopârla din Lesotho”, este un dinozaur mic și agil care a trăit acum aproximativ 200 de milioane de ani în perioada Triasicului superior.
Structura corpului și adaptările pentru viteză
Dinozaurul Lesothosaurus avea corpul mic si zvelt la fel cu gazelele de azi, iar singura sa modalitate de a se proteja de pradatori era sa alerge foarte rapid.
Din acest punct de vedere conformatia corpului, cat si structura scheletului – cu oase lungi si subtiri, goale pe dinauntru, devenind astfel mai usoare si mai puternice – ii permiteau sa atinga viteze foarte mari, de aproximativ 40 km/ h. Stilul sau de viata era caracteristic erbivorelor, se asemana foarte bine cu cel al gazelelor, traiau in turme mari, de sute de exemplare, o mare parte din timp si-o petreceau observand imprejurimile, pentru a depista din timp daca se apropia vreun dinozaur pradator.
Ramasitele fosile ale acestui animal preistoric au fost descoperite in Lesotho, in Africa de Sud, iar in anul 1978 paleontologul Peter M. Galton – specializat in evolutia si clasificarea dinozaurilor – a descris aceasta specie si a numit-o Lesothosaurus diagnosticus.
Hrana și dentiția – adaptări pentru o dietă erbivoră
Acest dinozaur a trait in era Mezozoica, in Triasicul superior, cu aproximativ 203-195 de milioane de ani in urma. Popula deserturile si savanele de pe teritoriul unde azi se afla Africa si se hranea cu plantele de la nivelul solului. Cercetatorii au estimat lungimea unui exemplar adult ca fiind de 1 m si greutatea de 10 kg.
Ca aspect general scheletul sau trada un gat lung si musculos, un trunchi nu foarte lung, dar gros si o coada subtire si lunga. Membrele anterioare erau lungi si subtiri, aveau cate cinci degete prevazute cu gheare perfect adaptate sa prinda plantele care cresteau pe sol si sa le aduca in apropierea botului.
Membrele posterioare erau mai lungi, dar nu foarte groase, suficient de puternice sa sustina intreaga greutate a corpului, aveau trei degete mari orientate inainte si unul mai mic pozitionat mai sus si orientat inapoi. Cand alerga pentru a scapa de pradatori obisnuia sa-si tina coada, spatele si gatul in pozitie orizontala. Cand dorea sa ajunga la frunzele si mugurii copacilor inalti se inalta pe membrele din spate si se sprijinea cu cele din fata pe trunchiurile acestora.
Gatul extrem de flexibil misca cu usurinta gatul mic si plat, botul lung se termina cu un cioc prevazut cu incisivi foarte taiosi, iar maxilarele aveau numerosi dinti, departati intre ei, in forma de ferestrau si masele mai putin puternice. Falcile de Lesothosaurus amintea de dentitia soparlelor erbivore, de cea a iguanelor din zilele noastre. Acest lucru i-a facut pe unii cercetatori sa creada ca ocazional dieta acestor creaturi preistorice cuprindea si mici animale.
Dinozaurul Lesothosaurus a fost clasat in ordinul Ornithischia, familia Lesothosauridae.
Semnificația evolutivă a lui Lesothosaurus
Lesothosaurus este considerat un precursor important al dinozaurilor erbivori mai mari care au apărut ulterior în perioada Jurasicului. Structura sa simplă și adaptările pentru viteză reflectă începuturile evoluției dinozaurilor Ornithischia, care au inclus ulterior specii faimoase precum Stegosaurus și Triceratops. Studiile asupra scheletului său au oferit perspective valoroase asupra modului în care dinozaurii erbivori s-au adaptat la diferite medii de-a lungul timpului.
