Liopleurodon este unul dintre cei mai mari prădători marini care au populat oceanele în era Mezozoică.
Descoperirea lui Liopleurodon și evoluția cercetărilor
La Muzeul de Stiinte ale Naturii Senckenberg din Frankfurt este expus scheletul unui dinozaur numit Liopleurodon philarcus. Pe baza unui singur dinte de dinozaur – ce data din era Mezozoica, din perioada Jurasicului superior – descoperit in nordul Frantei in districtul Boulogne sur Mer, paleontologul Henri Emile Savage a descris aceasta specie in anul 1873 si a numit-o Liopleurodon ferox. Mai tarziu un prim schelet incomplet a fost descoperit in secolul al XIX-lea in Anglia, in Peterborough.
Conform cercetatorilor, aceasta creatura traia in largul marii si se hranea cu pesti de dimensiuni mari, cu cefalopode si reptile marine. Se pare ca popula apele din nordul Europei si din America de Sud.
Caracteristici fizice impresionante ale unui gigant marin
Lungimea sa estimativa era de 10-25 m si greutatea de aproximativ 20 tone.
Craniul era imens, cel descoperit in Rusia este expus la Muzeul de Paleontologie din Moscova, ajungea la lungimea de 1-1,2 m, dar speciile descoperite in Europa si America de Sud aveau lungimea craniului si de 3 m.
Capul era mare si putin ingust, masura cam o patrime din lungimea totala a corpului, coada era destul de scurta si comprimata puternic pe lateral. Interesant era ca avea cele patru inotatoare foarte puternice, iar cea codala alcatuita din doi lobi. Botul era prevazut cu numerosi colti atat anterior cat si pe partile laterale, dintii erau atat de mari incat ajungeau si la 30 cm.
Adaptări unice: rolul celor patru nări
O particularitate a acestei specii – nemaintalnita la alte animale preistorice – era faptul ca prezenta patru nari, doua pozitionate spre exterior pe bot si alte doua spre interior. Narile interioare erau situate pe cerul gurii si erau desigur conectate la canalul nazal. Apa intra in bot, ajungea pana la acest canal, organul olfactiv verifica particulele de apa si transmitea informatiile la creier, apoi apa era eliminata prin narile exterioare. Deci in concluzie simtul olfactiv ala acestui dinozaur era foarte dezvoltat.
Avand greutatea corpului exagerat de mare, femela nu reusea sa se deplaseze pe uscat pentru a depune ouale, pentru ca exista riscul sa fie strivita de propria greutate, de aceea se comporta la fel ca ihtiozaurii, nastea pui vii in apa.
Dinozaurul Liopleurodon face parte din ordinul Plesiosauria, familia Pliosauridae.
Importanța paleontologică a lui Liopleurodon
Descoperirile fosile ale lui Liopleurodon au contribuit semnificativ la înțelegerea evoluției reptilelor marine. Craniul său bine conservat, găsit în Rusia, a dezvăluit detalii despre modul în care aceste creaturi își foloseau nările interne pentru a identifica mirosuri sub apă. Studiile ulterioare asupra fosilelor din Marea Britanie și Franța au confirmat dimensiunile sale uriașe și adaptările sale unice, plasându-l printre cei mai de temut prădători ai epocii sale.
