In anul 1969, paleontologul Jose F. Bonaparte descopera in Argentina fosilele dinozaurului Riojasaurus, o creatura preistorica care masura 10 metri in lungime si cantarea 10 tone. Traia in savane si in zonele aride si impadurite si se hranea cu frunzele copacilor.
A trait in urma cu 215 – 205 milioane de ani in Triasicul superior si se situeaza la trecerea dintre prosauropode si sauropode. Prosauropodele sunt dinozauri erbivori, aparuti inaintea sauropodelor, care nu sunt stramosii acestora din urma, ci o ramura a lor, reprezentand “dinozaurii cu picioare de soparla”.
Pentru perioada in care traia, dinozaurul Riojasaurus era foarte mare, avand coada si gatul foarte lungi. Desi era un patruped masiv, avea capul foarte mic fata de dimensiunea corpului, iar greutatea mare era sustinuta de 4 picioare puternice, care semanau cu cele de elefant.
Membrele posterioare erau putin mai mari fata de cele anterioare, iar datorita greutatii crescute, avea nevoie de toate cele patru membre pentru a se deplasa. Nu era un animal care sa se miste foarte repede, ba dimpotriva, mergea foarte incet. Totodata, avand membrele aproape egale, nu se putea deplasa altfel, decat patruped.
Spre deosebire de alte prosauropode, dinozaurul Riojasaurus avea oasele gatului mai lungi, iar maxilarele erau prevazute cu dinti in forma de frunze, pe maxilarul superior aflandu-se 5 dinti in fata si 24 de dinti in spate.
Ordinul din care face parte acest dinozaur este saurian, acesta aparitinand “dinozaurilor cu bazin de soparla”, iar subordinul este Sauropodomorpha, recunoscut deoarece din acesta fac parte si prosauropodele erbivore.
