In regiunile centrale si estice ale continentului australian traieste o soparla masiva cu lungimea corpului de 30-60 cm numita dragonul barbos de uscat, cunoscuta cu denumirea stiintifica de Pogona vitticeps. Aceasta prefera mai ales regiunile stancoase, uscate cu vegetatie saraca sau cu paduri rare, mai putin umede din Australia de Sud, New South Wales, Queensland si Australia de Nord. Uneori poate fi observata si in apropierea asezarilor umane, pe garduri sau in jurul copacilor.

Exemplarele adulte au lungimea medie de 25 cm insa in cazuri extreme ajung si la marimi mai mari, doar coada masurand 35 cm. Corpul soparlei este deosebit de musculos, acoperit cu solzi de marimi variabile si forme diferite, iar coloritul este cenusiu cu numeroase marcaje in nuante maronii mai inchise si mai deschise. La exemplarele mai mari corpul are forma aplatizata asemanatoare cu un disc, gatul este scurt si capul triunghiular, ochii sunt mici, pozitionati pe partile laterale ale capului, au irisul de culoare ce variaza de la maro la auriu.

Numele de dragonul barbos de uscat vine de la arealul arid in care traieste si de la partea inferioara a botului care este acoperita cu solzi, care in momentul in care soparla isi umfla gatul isi schimba coloritul in negru sau gri-inchis. Membrele anterioare si posterioare sunt lungi si inguste, acoperite cu randuri longitudinale de solzi in nuante asemanatoare cu intregul colorit al corpului, au degete lungi prevazute cu gheare ascutite, tari si curbate. Aceasta soparla daca este atacata isi poarte pierde fara probleme coada, rana creata se vindeca repede si viata sa continua mai departe fara a fi profund afectata. Hrana sa este alcatuita din plante si insecte pe care le gaseste in arealul in care traieste. Dusmanii sai cei mai mari sunt serpii, pasarile de prada si alte specii de soparle ca de exemplu fioroasa soparla-monitor. In caz de pericol dragonul barbos de uscat isi ridica capul aratandu-si ,,barba” de culoare inchisa si casca botul larg pentru a musca.

Pogona vitticeps, Foto: omedb.ru
Pogona vitticeps, Foto: omedb.ru

In perioada de imperechere masculii se lupta intre ei si isi apara teritoriul. Dupa imperechere femela depune un numar mare de oua (care variaza de la 15 la 30 de oua) in gropi adanci sapate in solul uscat si nisipos. Dupa eclozarea oualor apar puii care sunt niste dragoni in miniatura dar fara pata inchisa de la barba si cu marcaje mai bine evidentiate de-a lungul corpului. La aceasta specie puii de soparla sunt destul de agresivi intre ei, au obiceiul sa se muste intre ei si mai ales sa se prinda de coada.

Citește și:  Cristeiul de baltă (Crex crex), strigătul lui se aude de la depărtare

Aceasta soparla poate fi crescuta si in conditii de captivitate intr-un terariu spatios, mai mult orizontal decat vertical, inalt de 60-80 cm. De regula trebuie sa fie un mascul si doua femele si nu invers, daca sunt mai multi masculi apar cu siguranta conflicte. Terariul trebuie sa fie intotdeauna acoperit cu un grilaj (sau sticla cu perforatii) prin care sa intre aerul, pentru ca soparlele sa nu fuga. Hrana va fi alcatuita in principal din alimente vegetale, in special din verdeturi dar si mici nevertebrate, rozatoare, insecte – greieri, lacuste, gandaci. Nu este bine sa fie aduse insecte din natura (greierii sau lacuste), sa fie prinse pe campurile agricole deoarece acestea ar putea fi o sursa de infectie cu pesticide. Soparla mananca flori si frunze de papadie si trifoi, fructe si legume, salata verde, mere, morcovi, etc. Hrana sa trebuie completata cu amestecuri de minerale si vitamine speciale pentru reptile.

Pe fundul terariului se pune un strat gros de 15 cm de nisip amestecat cu pietris fin, in care femela sa poate sapa pentru a-si depune ouale. Terariul poate fi luminat cu o lampa cu radiatii UV doar daca este pozitionata la o distanta destul de mare, macar de 30 cm. Lampa se plaseaza direct in terariu in partea de deasupra grilei din tavan, dar nu pe capacul acestuia. Temperatura in acvariu trebuie sa fie de 28-30ºC sau minim 20-25ºC pe timp de noapte. In terariu soparla poate avea un jgheab cu apa in care va inota cu placere, acesta poate fi realizat si dintr-un vas de ceramica mai mare. Umiditatea aerului trebuie sa fie de 35-40%, chiar putin mai mare pe timp de noapte.

Dragonul barbos de uscat face parte din ordinul Squamata, familia Agamidae si este o specie foarte comuna in Australia.

Video – Dragonul barbos de uscat (Pogona vitticeps) traieste in Australia:

Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.