Edaphosaurus, reptila care a trăit în Permianul inferior

In era Paleozoica, Permianul inferior, cu 303-275 milioane de ani in urma pe scena vietii au aparut multe grupuri de reptile si amfibieni care treptat au disparut si au fost inlocuite cu animale preistorice mai mari si care spre deosebire de acestea s-au adaptat mult mai bine la mediu. Astfel, in acea perioada a existat specia Edaphosaurus – un teropod erbivor, unul dintre cele mai vechi care au existat vreodata si care a trait pe teritoriul unde azi se afla America de Nord, in padurile luxuriante din acele vremuri.

Desi avea aspectul unei soparle inspaimantatoare nu era un animal atat de periculos deoarece se banuieste ca manca conifere si nu avea sistemul digestiv foarte eficient dezvoltat. In aceeasi perioada de timp a trait si Dimetrodon-ul un alt animal care se asemana cu acesta insa era carnivor, era mai mult mamifer decat reptila, avea lungimea de 2,7 m si greutatea de 200 kg.

Edaphosaurus avea o trasatura distinctiva fata de celelalte animale preistorice care erau vecine cu el si anume impresiona prin creasta sa imensa sub forma de vela de pe partea dorsala a corpului care indeplinea rolul de termoreglare, de camuflare si comunicare. De asemenea, in perioada de imperechere vela isi schimba coloritul si era un element de curtare si de atragere a femelei. Unii cercetatori spuneau ca era erbivor, altii omnivor, iar o parte dintre savanti considerau ca hrana sa era alcatuita din nevertebrate si moluste.

Corpul sau masiv arata clar ca se deplasa destul de incet, era un animal lent care isi misca cu greutate coada lunga si grea care era purtata deseori atarnata in spate si nu ridicata deasupra solului in pozitie orizontala. Se asemana cu o soparla sau o iguana, avea membrele scurte dar robuste, prevazute cu labe puternice si degete groase care puteau cu usurinta sa sustina intreaga sa greutate corporala.

Capul era mare, avea cate 3 ferestre in oasele craniene care il faceau mai usor, marginile maxilarelor inferior si superior erau inzestrate cu numerosi dinti scurti si ascutiti, dar si masele late folosite probabil pentru a strivi materialul vegetal cu care se hranea.

Primele ramasite fosile (craniul si partea stanga a maxilarului inferior) ale speciei Edaphosaurus au fost descoperite in America de Nord, in Texas si descrise de paleontologul american Edward Cope in anul 1882. Mai tarziu alte ramasite fosile au fost scoase la lumina in New Mexico (in 1910), Virginia de Vest (in 1979) si apoi in Oklahoma.

Pe baza lor s-a estimat lungimea corpului sau ca fiind de 3 m, inaltimea de 2 m si greutatea de 300 kg. S-a ajuns la concluzia ca ar fi existat mai multe specii care au fost denumite astfel: Edaphosaurus Pogonias, Edaphosaurus Cruciger, Edaphosaurus novomexicanus, Edaphosaurus colohistion, Edaphosaurus raymondi si Edaphosaurus boanerges – toate fac parte din familia Edaphosauridae.