Intr-o perioada in care neurochirurgia era inca la inceput si existau putini medici neurochirugi in lume, Sofia Ionescu devine prima femeie chirurg din lume, nu doar din Romania sau din Europa. Ea nu a reusit sa fie doar un medic de exceptie, ea a reusit sa fie o femeie medic de exceptie intr-un domeniu nu foarte accesibil la acea vreme, in conditiile in care prima clinica de neurochirurgie din Romania si din sud-estul Europei este infiintata in anul 1935. S-a nascut la 25 aprilie la Falticeni, in anul 1920 si a impresionat inca de cand a venit pe lume, deoarece la nastere cantarea aproape cinci kilograme.
In ciuda faptului ca la acea vreme nu se intalneau frecvent femei care sa studieze medicina, Sofia Ionescu, nascuta Ogrezeanu, este hotarata inca de la varsta de 16 ani sa devina medic. Tatal ei era casier BNR, iar mama casnica. Urmeaza clasele primare la Falticeni, la Scoala numarul 1, apoi urmeaza sase clase de liceu la Gimnaziul de Fete Falticeni, intre anii 1931-1937. In anul 1937 merge in capitala, pentru a urma cursurile Scolii de Fete “Marica Brancoveanu”, unde termina ultimele clase de liceu, in anul 1939, aflandu-se printre cele mai bune eleve.
Fara sa se lase influentata de cei care au indemnat-o sa nu urmeze medicina, Sofia Ionescu studiaza la Facultatea de Medicina din Bucuresti intre anii 1939- 1945 perioada ce coincide cu cel de-al Doilea Razboi Mondial. Este nevoita in vacantele de vara sa ajute la ingrijirea ranitilor internati in cele trei spitale din Falticeni, iar in anul 1943, in perioada dintre lunile iunie – octombrie, este trimisa de Ministerul Sanatatii ca medic de dispensar in comuna Baia a judetului Suceava.
Dupa ce Sofia Ionescu sustine examenul de externat, in luna februarie a anului 1943, primeste postul de intern la serviciul de neurochirurgie, motivul pentru care a ales sa practice stadiul de neurochirurgie constand in faptul ca urma sa studieze acest domeniu in anul V de facultate si dorea sa capete o buna pregatire. Anul 1944 avea sa fie decisiv pentru alegerea carierei de neurochirurg, un rol foarte important detinandu-l Dumitru Bagdasar.
In anul 1944 Sofia Ionescu se vede nevoita sa opereze pe creier un baietel care se afla in coma si avea nevoie urgenta de aceasta operatie, iar Dumitru Bagdasar nu o putea realiza, din cauza unei supuratii la deget. Efectueaza operatia cu succes si este sfatuita de Bagdasar sa urmeze neurochirurgia, acesta considerand ca este nascuta pentru a deveni neurochirurg. Asa se face ca va deveni un stralucit medic neurochirug, a carei cariera se va desfasura pe parcursul a 47 de ani, perioada in care s-a dedicat intru totul profesiei sale, in ciuda programului foarte incarcat si a faptului ca ii ocupa tot timpul, fara sa mai poata petrece timp alaturi de familie.
Dupa ce Sofia Ionescu absolva Facultatea de Medicina, in anul 1945, se casatoreste in acelasi an cu doctorul Ionel Ionescu, alaturi de care va deveni mama a doi copii, Ioana si Constantin. Alaturi de sotul ei va locui pentru sapte ani in spital, fiind in permanenta de ajutor bolnavilor si va munci intens pentru 15 ani, fara o zi de concediu de odihna. In anul 1946 isi sustine doctoratul, iar in luna februarie a aceluiasi an secundariatul in neurochirurgie, urmand ca in anul 1954 sa isi ia primariatul. Desi avea un program extrem de incarcat, si-a facut timp pentru a se ocupa de instruirea tinerilor medici, cat si pentru a redacta articole, chiar daca o facea intre orele 2- 4 noaptea, acesta fiind singurul timp ramas la dispozitie.
In ciuda timpului limitat, Sofia Ionescu redacteaza 120 de articole, fie singura, fie in colaborare, care au fost publicate in revistele de specialitate din tara sau de peste hotare. Un mare regret pentru Sofia Ionescu a constat in faptul ca nu a dispus de timp pentru a-si scrie memoriile, care ar fi fost foarte folositoare tinerilor neurochirurgi. De-a lungul carierei sale a salvat un numar foarte mare de vieti si a inventat noi tehnici pentru operatii, despre care, cu siguranta, ar fi fost foarte important sa scrie.
Indrumata de profesorul Dumitru Bagdasar, Sofia Ionescu face parte, impreuna cu Constantin Arseni si sotul ei, Ionel Ionescu, din prima echipa de neurochirurgie din tara si este considerata unul dintre cei mai buni medici din Romania. Bucurandu-se de o asemenea apreciere in tara, nu a fost mult pana sa primeasca recunoasterea internationala pe care o merita. Cunoscuta si in strainatate, in anul 1970, este solicitata de seicul statului Abu Dhabi, pentru a-si consulta sotia, dat fiind faptul ca nu era permis de religie sa intre un barbat in harem, iar un medic de talia ei era cel mai potrivit.
Ajungand, in anul 1970, la Paris si Lyon, medicilor francezi nu le-a venit sa creada ca ea, Sofia Ionescu, o femeie, este medic neurochirurg si pentru a se convinge au rugat-o sa le arate mainele, pentru a observa daca pe degetul ei inelar se afla o batatura caracteristica neurochirurgilor, in urma folosirii instrumentului “pensa gouge”, cu ajutorul carea se rupe osul, la efectuarea operatiilor de coloana sau pe creier. In mod surprinzator, batatura ei era mai accentuata decat ar fi fost orice asteptare, ca dovada a anilor in care si-a exercitat cu succes profesia de medic neurochirurg.
Pana in anul 1990, Sofia Ionescu a salvat un numar impresionant de vieti, fiind nevoita sa isi intrerupa activitatea din cauza unei operatii de cataracta. Cu toate acestea, a continuat sa fie preocupata de neurochirurgie, fiind numita, in anul 2005, pe 17 septembrie, la Congresul Mondial de Neurochirurgie din Maroc, prima femeie neurochirurg din lume. Pentru o asemenea cariera, premiile si distinctiile nu au intarziat sa apara, iar in anul 2002 ii este echivalat titlul de cercetator stiintific de gradul I cu cel de profesor.
Sofia Ionescu primeste, din partea Organizatiei Mondiale a Sanatatii, recunoasterea de medic erou, avand onoarea se se afle intr-un album, alaturi de 65 de medici din intreaga lume, care se bucura de aceasta titulatura. La 19 aprilie 1997 este numita medic emerit al Acandemiei de Stiinte Medicale. De asemenea, primeste Semnul de Distinctie al Crucii Rosii, insigna “Evidentiata in Munca Medico-Sanitara”, este numita Cetatean de onoare al orasului Falticeni, primeste medalia “25 de ani de la Proclamarea Republicii”, “A XX-a Aniversare a Eliberarii Patriei”, cat si Diploma de Onoare a Confederatiei Nationale a Femeilor din România si Premiul „Elisa Leonida Zamfirescu”.
In anul 1996, Sofia Ionescu devine membru al Societatii Romane de Istoria Medicinii, toate aceste recunoasteri reprezentand aprecierea pentru una dintre cele mai stralucite cariere de medicina din lume. Pe 21 martie 2008 se stinge din viata, ramanand in istoria medicinii drept prima femeie neurochirurg din lume si unul dintre cei mai ilustri medici care au existat vreodata.
