Feodor Mihailovici Dostoievski a fost unul dintre cei mai importanti scriitori rusi din secolul al XIX-lea. Este considerat unul dintre cei mai mari scriitori din istorie, operele sale fiind adevarate capodopere in care ilustreaza criza din vremea sa, atat de ordin politic, cat si social. Dostoievski a fost un exceptional ilustrator al psihologiei umane, in operele sale punandu-se accent pe psihicul uman si pe actiunea omului in situatii exceptionale, aspecte specifice secolului in care a trait el. Datorita bogatiei literare reprezentate de cartile sale, acestea au fost traduse in multe limbi, fiind studiate in cadrul universitatilor de profil de pretutindeni.
Feodor Mihailovici Dostoievski s-a nascut in 30 octombrie 1821, fiind al doilea fiu al familiei Dostoievski. Parintii lui au murit in 1837, respectiv 1839, iar el si fratele lui Mihail au urmat Academia Tehnica Militara din Sankt Petersburg incepand cu anul 1837. Despre moartea tatalui sau din 1839, se spune ca acesta a fost omorat de unul dintre slujitorii sai care i-ar fi turnat vodka pe gat pana cand s-a inecat. In 1849 Dostoievski a fost inchis pentru ca s-a manifestat impotriva statului condus in acea perioada de tarul Nicolae I, iar in 16 noimebrie a fost condamnat la moarte pentru ca avea legaturi cu un cerc de intelectuali liberali, Cercul Petrasevski. El nu a fost executat ci a petrecut 4 ani in Siberia, si inca 5 ani in serviciul militar, dupa care s-a intors in Sankt Petersburg. In timpul sederii in Siberia s-a imbolnavit de epilepsie, dar si-a schimbat si viziunea, dintr-una liberala intr-una conservatoare, si a devenit un om foarte religios. Tot in Siberia s-a casatorit cu vaduva unui fost om important din locurile acelea, Maria Dmitrievna Isaeva, dar aceasta a murit in anul 1864, iar la scurt timp moare si fratele sau, Mihail. Dostoievski a devenit un impatimit al jocurilor de noroc, din cauza lipsei banilor ajungand sa aiba datorii foarte mari, perioada in care a scris romanele „Jucatorul” si „Crima si Pedeapsa”.
Feodor Mihailovici Dostoievski a calatorit o vreme in Occident, unde s-a casatorit cu o stenografa de 20 de ani, Anna Snitkina, dar se intoarce in Rusia unde traieste pana la data de 28 ianuarie 1881 in statiunea Staraia Russa. Mormantul sau se afla in Sankt Petersburg, langa manastirea Alexandr Nevski.
De-a lungul vietii a fost publicist si scriitor, cele mai importante opere ale sale, in ordine cronologica a aparitiei, fiind: Oameni Sarmani, Omul dedublat, Nopti Albe, Netoska Nezvanova, Satul Stepancikovo si locuitorii sai, Umiliti si obiditi, Amintiri din casa mortilor, Insemnari din subterana, Crima si Pedeapsa, Jucatorul, Idiotul, Demonii, Adolescentul si Fratii Karamazov, aceasta din urma fiind considerata cea mai de valoarea opera a sa. Ca si jurnalist a publicat „Jurnalul scriitorului” intre anii 1873 si 1881, ziar in care scria povestiri, schite si articole despre evenimentele din acele timpuri.
Romanele sale sunt caracterizate prin prezenta unui dramatism acut, personajele sale sunt tipice, cu trasaturi morale si psihologice bine conturate si care se angreneaza in discutii filosofice tipice acelei epoci. Timpul desfasurarii actiunii este relativ scurt, pe baza romanelor sale putandu-se face si ecranizari sau reprezentari pe scena, temele predominante in opera sa fiind mandria, valorile familiei, cautarea linistii sufletesti, sinuciderea sau ortodoxia (evidentiata in ultimul sau roman, Fratii Karamazov, scris dupa ce Dostoievski a devenit credincios).
Opera lui Feodor Mihailovici Dostoievski a influentat o multime de autori foarte importanti din secolul XX, printre care se numara si Mircea Eliade (Huliganii) si Nicolae Breban (Animale bolnave). Alti prozatori ai secolului XX ale caror opera a fost puternic influentata de catre acest clasic rus sunt: Marcel Proust, Franz Kafka, Henry Miller, D.H.Lawrence, Gabriel Garcia Marquez, Albert Camus si Yukio Mishima, unii dintre ei fiind chiar laureati ai Premiului Nobel pentru Literatura.
