Mult mai apropiat de China si Japonia, decat de Moscova, capitala Rusiei, orasul Vladivostok poate fi considerat „capatul liniei”, indeosebi daca vorbim de Expresul transsiberian, aceasta calatorie uluitoare si rapida pe calea ferata pornind din gara din Vladivostok. Aceasta este un loc fascinant, din mai multe puncte de vedere: in primul rand, datorita stilului arhitectural al cladirii propriu-zise, al fatadei stranii, cu o multime de turele si turnuri, ce par ca dainuie peste oras, iar apoi, pentru ca gara este, daca vreti, cel mai cunoscut punct de reper, indeosebi pentru turisti, si asa, speriati ori, de ce nu, fascinati de calatoria ce urmeaza sa o faca.
Si nu intamplator aceasta cladire a garii din Vladivostok arata in aceasta maniera, constructia imitand arhitectura specifica secolului al XVII-lea; imita, mai cu seama, cladirea unei alte gari din Rusia, si anume cea a garii din Iaroslavski din Moscova, aflata la nu mai putin de 9288 kilometri. Ba chiar, aceasta distanta este si marcata ca atare de o borna kilometrica situata in vecinatatea imediata a garii.
Si sa ne facem o idee cu privire la felul in care arata aceasta gara, spunem ca pare construita mai degraba pentru un tar, lasand impresia ca este un palat, decat pentru un scop utilitar, pentru o intreaga comunitate de oameni simpli. Gara din Vladivostok nu pare nicidecum a fi o statie utilitara de cale ferata, iar daca ne gandim ca piatra kilometrica a fost asezata simbolic, in anul 1891, de insusi Nicolae, tareviciul Rusiei si viitorul tar Nicolae al II-lea.
De altminteri, in acest an au fost demarate lucrarile de constructie la noua gara, aceasta fiind proiectata de arhietctul A. Basilevski. Cu toate ca planurile initiale ale garii au parut potrivite initial, odata cu dezvoltarea masiva a orasului Vladivostok, gara s-a dovedit a fi neincapatoare pentru sutele de oameni care veneau zi de zi aici. In toata aceasta perioada, si anume pana in 1907, s-au cautat diferite alternative pentru a se rezolva situatia ce le dadea mari batai de cap atat autoritatilor, cat si oamenilor simpli, nevoiti sa astepte ore intregi ori sa nu mai calatoreasca.
Astfel, in cele din urma, avea sa se construiasca o noua gara, de aceasta data, proiectata de N. V. Konovalov. Acesta a pastrat, totusi, o buna parte din elementele vechii gari din Vladivostok, printre care turnurile si o parte din zidurile ce putea sustine o noua structura, de altfel, mult mai mare. Noua gara a capatat un aspect de castel, fiind mult mai grandioasa si eleganta ca vechea cladire. Nelipsit era si caracterul religios, deasupra uneia dintre arcadele aflate la intrare stand un panou din mozaic ce il ilustra pe Sf. Gheorghe ucigand un balaur, acest sfant facand parte din identitatea nationala a Rusiei. Insa acest panou nu mai exista, deoarece sovieticii au eliminat mare parte din insemnele tariste, inlocuindu-le. Ba chiar, sovieticii au dispus si taierea capetelor vulturului imperial bicefal.
Tot sovieticii au decis ca orasul Vladivostok ar trebui sa fie inchis, din anul 1958 pana in 1991, strainilor fiindu-le interzis sa intre in acest oras. In sfarsit, cladirea garii avea sa fie supusa unor lucrari de restaurare, atat in exterior, cat si in interior. Se spune, totodata, ca piata care se afla in apropierea garii este locul de nastere al orasului, intemeiat acum mai bine de 150 de ani. In orice caz, Vladivostok din Rusia este un oras cu un potential turistic enorm, de pilda, la mica distanta de gara, turistii putand vizita mare parte din locurile istorice ale orasului, printre care si casa familiei actorului Yul Brynner, castigator al premiului Oscar.
