Insecte, larve, viermi în alimentaţie? Vom deveni entomofagi?

Insecte, larve, viermi în alimentaţie? Vom deveni entomofagi (consumatori de insecte)? Ne vom hrăni cu “alimente celulare”, produse in vitro, în laboratoare, nano-alimentaţia (în capsule), cipsurile de proteine, alimentele 3D vor deveni substitutul hranei tradiţionale?

Nu cu mult timp în urmă astfel de întrebări, legate de hrana viitorului, erau ridiculizate, păreau desprinse din filmele SF. Astăzi, în mass-media occidentală, dar şi la noi, “neo-consumatorii”, “tranziţia alimentară agro-ecologică”, “agricultura celulară” etc. au devenit teme recurente.

Deja, de peste un an, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) a dat undă verde consumului de alimente derivate dintr-o specie de gândac, a decis că “viermii de faină pot fi consumaţi în siguranță, fie ca insectă întreagă, uscată, fie sub formă de pulbere”, producătorii europeni de viermi și de alte specii de insecte comestibile au “salutat” decizia autorităţilor de a legaliza comerţul cu “insecte fierte, prăjite, uscate sau afumate” etc.

În februarie 2022, Comisia Europeană a autorizat, de asemenea, comercializarea greierilor de casă (Acheta domesticus) pentru consum uman, a treia insectă care primeşte aprobare de consum, după larva desicată de Tenebrio molitor (vierme galben de faină) şi Locusta migratoria (Lăcusta migratoare). Recent, în ianuarie 2023, greierilor, lăcustelor, viermilor de faină li s-a adăugat, pe lista oficială, şi larva gândacului de bălegar (Alphitobius diaperinus), care poate fi consumată “sub formă de pudră, întreagă sau ca ingredient pentru alte preparate – pâine, chifle, grisine, biscuiți, batoane de cereale, paste, sosuri sau pizza”, aşa cum precizează Asociaţia Consumatorilor de Produse Alimentare.

Cu câteva zile în urmă, presa românească anunţa comercializarea, şi la noi în ţară, a făinii de greiere, la un preţ exorbitant deocamdată (962,5 lei/kg), prezentată ca o “delicatesă”, care poate fi folosită, după precizarea importatorului, la “smoothie-uri, clătite, fursecuri, brioșe, nachos, pâine, omlete, supe, biscuiți, budinci etc.”.

Alimentaţie tradiţională versus insecte, larve, viermi

Ca oameni obişnuiţi, prinşi în dinamica vieţii cotidiene, probabil că suntem tentaţi să luăm astfel de informaţii ca fiind “subiecte de presă” şi atât, ignorând subtextul – tentativa de introducere, în mentalul colectiv, a unor informaţii care să ne obişnuiască treptat cu alte obiceiuri alimentare.

Coroborând aceste aspecte cu alte “îngrijorări” ale mai marilor lumii, nelipsite de pe agenda internaţională – faptul că populaţia lumii a atins, în noiembrie 2022, cifra de 8 miliarde şi că, în 2050, va ajunge la 10 miliarde, că resursele planetei, se spune, sunt epuizate, că încălzirea globală produce efecte ireversibile, că apa potabilă va fi o problemă uriaşă în viitorul apropiat, că peste un miliard de oameni, acum, trăiesc în condiţii de sărăcie extremă, cu mai puţin de 1,9 dolari pe zi etc. – putem înţelege că pledoaria pentru insecte, larve, viermi, gândaci, în alimentaţie, este parte a unei strategii în curs de desfăşurare.

Pare că, în goana după variante de alimente ieftine (pentru cine?), sustenabile, eco, ale căror “beneficii” pentru sănătate au fost descoperite, “surprinzător”, abia acum, aproape nimeni nu îşi mai propune să ia în considerare tradiţiile culinare, specificul cultural, gustul bun, nevoia omului de a se bucura de savoarea mâncării curate, cea care l-a ţinut în viaţă şi l-a ajutat să evolueze.

Entomofagi, nu insectivori…

Este adevărat că entomofagia (consumul voluntar de insecte de către oameni, care nu sunt, prin natura lor, “insectivori”, precum reptilele, păsările, amfibienii etc.) şi care, până în epoca actuală, în Europa, de exemplu, era considerat un subiect tabu, este obişnuită în multe părţi ale Africii, Asiei, Americii Latine, în rândul aborigenilor australieni.

În Nigeria, de pildă, țara cu cea mai mare populație a continentului african, oamenii consumă regulat insecte – termite fierte sau crude (regina termitelor este considerată deosebit de delicioasă), greieri, lăcuste prăjite sau larvele gărgăriței palmierului (Rhynchophorus ferrugineus). San, un grup de popoare indigene, din Africa de Sud, dar şi angolezii şi alte popoare africane consumă frecvent larve de insecte, care arată similar cu boabele de orez, viespi mason (care se şi vând adesea pe marginea drumului, înfăşurate pe tulpini de ierburi), omizi (pe care le “cresc” pe arborii din apropierea locuinţei) etc.

În Asia (în China, Thailanda, Indonezia, Japonia etc.), insecte, larve, viermi – zeci de specii – se comercializează de către vânzătorii ambulanţi, dar şi în supermarketuri. Se consumă prăjite, cu garnitură de orez, cu sosuri şi condimente, sub formă de ceaiuri (“ceaiul de vierme”, din excrementele omizilor fluturilor de noapte, în China) etc.

În Mexic şi în America latină, viermii de apă, omizile de agave, larvele de furnici se consumă prăjite, cu ardei iute, usturoi sau suc de lămâie.

În Europa, consumul de insecte nu este obişnuit, chiar dacă, în antichitate, de pildă, grecii apreciau gustul cicadelor (un fel de greieri), iar romanii, larvele gândacilor, în timp ce, în Evul Mediu, insectele (păianjenii, de exemplu) erau valorificate pentru diverse proprietăţi medicinale. În schimb, în 2017, Elveţia a fost prima ţară europeană care a permis, prin lege, consumul de insecte de către oameni – greieri, lăcuste și viermi de făină.

Hrana viitorului – insecte, larve, viermi?

La ora actuală, statisticile arată că, în lume, cel puțin 2 miliarde de oameni (constant) și 4 miliarde de oameni (ocazional), din grupuri etnice diferite, consumă insecte, larve, viermi aparţinând la peste 1 900 de specii.

Toate documentele elaborate de organismele internaţionale, referitoare la hrana viitorului apropiat, consemnează (pe un loc fruntaş al alimentelor) insecte, larve, viermi, cu argumentul că sunt mai “ecologice”, mai “sănătoase”, mai “bogate în proteine” decât alimentele tradiţionale, o “garanţie a securităţii alimentare” etc.

Probabil că, pentru mulţi dintre noi, cei care avem, în virtutea tradiţiei şi a culturii noastre, alte obiceiuri alimentare, acest “asalt” de propuneri, reguli, legi legate de hrana noastră este perceput ca “un foc de paie”, care se va stinge curând. Nu trebuiesc pierdute însă din vedere nici pledoariile concertate, ivite parcă din senin, ale unor “specialisti”, legate de beneficiile consumului de insecte, larve, viermi.

Libertate de a alege cum ne hrănim sau obligaţie?

Se spune, în diverse documente ale forurilor europene (politice, economice), publicate în presă, că numai o astfel de schimbare radicală a modului de a ne hrăni va “salva” planeta. Într-o directivă FAO (“Food and Agriculture Organization”), se consemnează, de exemplu: “Creșterea insectelor este mult mai respectuoasă față de mediul înconjurător decât cea a animalelor tradiționale de fermă. Comparați, de exemplu, lăcustele și vacile. Creșterea lăcustelor se face pe o suprafață mai mică: este nevoie de 400 de metri pătrați de teren agricol pentru a produce un kilogram de carne de vită, în timp ce este nevoie de doar 30 pentru a obține aceeași cantitate de lăcuste.

În mod similar, creșterea lăcustelor necesită mult mai puțină apă decât creșterea vacilor: este nevoie de 2200 de litri de apă pentru a produce 100 g de carne de vită, în timp ce este nevoie de aproximativ de 2000 de ori mai puțin pentru a obține 100 g de lăcuste.

În plus, vitele emit o cantitate considerabilă de metan (un gaz cu efect de seră). Aceste emisii sub formă de flatulență contribuie la schimbările climatice. Insectele produc mult mai puține gaze cu efect de seră decât vacile. De fapt, gândacii, termitele sunt singurele specii de insecte al căror tract digestiv adăpostește bacterii producătoare de metan. Flatulența tuturor celorlalte specii de insecte pe care le-am gustat, inclusiv viermii de făină și lăcustele, este lipsită de metan”.

Se mai spune, prin vocile unor nutriţionişti, că entomofagia poate fi bună pentru mediu, dar este bună şi pentru sănătate, că insectele sunt “o sursă excelentă de proteine de bună calitate”, sunt bogate în diverse minerale și vitamine, cum ar fi calciu, zinc și fier şi că, din punct de vedere nutrițional, majoritatea sunt comparabile cu carnea de vită, porc sau pui.

Alimentele viitorului – controverse

Deocamdată pledoariile pentru schimbarea obiceiurilor alimentare par să mizeze pe “binele” nostru, pe “grija” pentru sănătatea oamenilor şi a planetei, în general. Un raport IPCC (Intergovernmental Panel on Climate Change/ Grupul interguvernamental de experți în evoluția climei) ne recomandă să devenim “flexitarieni” (vegetarian care consumă ocazional carne), pentru că vom fi mai sănătoşi şi vom cheltui pe alimente cu 30% mai puţin.

IPCC sugerează să punem în top şase alimente preferate, pentru următorii ani: insecte, larve, viermi (pentru că “sunt foarte hrănitoare şi inepuizabile”), carne şi peste sintetice, peşte din acvacultură, hrănit cu substanţe vegetale, mâncare imprimată 3D, alimente neperisabile (depozitate în glicerol, care pot rezista circa trei ani, evitând astfel risipa alimentară), alimente “ajustate” genetic şi care sunt mult mai hrănitoare.

În paralel, există şi cercetători (mai puţin vizibili în mass-media) care susţin că, de pildă, omida Anaphe venata (a viermelui african de mătase), consumată de unele populaţii africane, ar putea avea o legătură cu sindromul ataxic sezonier (o boală neuromusculară, care constă într-o lipsă de coordonare fină a mișcărilor voluntare), consumul de viermi galbeni de făină, dar şi diversele părţi dure ale insectelor ar putea provoca reacții alergice.

Alte pericole sunt legate de substanțele chimice (veninuri, factori antinutriționali, medicamente veterinare utilizate în creșterea insectelor, pesticide sau poluanți organici prezenți în mediul înconjurător sau in hrana pentru insecte), de paraziți, virusuri, bacterii și toxinele sau ciupercile acestora s.a.m.d. Si, în general, până la momentul actual, nici specialiştii nu pot spune cu exactitate efectele (negative) ale consumului de insecte, larve, viermi, de vreme ce nu s-au făcut studii în acest sens.

Insecte, larve, viermi, în alimentaţie – mai este hrana expresia unei dimensiuni culturale?

Este un adevăr care s-a cristalizat în timp că felul în care se raportează un popor la tradiţiile sale culinare reprezintă o componentă culturală definitorie. Apoi, într-un sens mai larg, cum spunea un celebru antropolog francez, Claude Fischler, “Mâncarea este un drum regal de acces la manifestările gândirii”.

Mâncarea nu este (nu ar trebui să fie) o sumă de produse supuse unor studii statistice sau dietetice, este “un sistem de comunicare, un corp de imagini, un protocol de întrebuințări, situații și comportamente” (Roland Barthes, Pentru o psihosociologie a hranei contemporane).

Este posibil ca, înainte ca oamenii să aibă unelte pentru vânătoare sau agricultură, insectele, larvele, viermii să fi reprezentat o parte importantă a dietei lor. Pe de altă parte, este adevărat că, astăzi, miliarde de tone de mâncare se risipesc anual, în timp ce milioane de oameni suferă de foame. Gravă este, la nivel mondial, şi diminuarea resurselor necesare pentru producerea hranei – terenuri agricole, apă, energie electrică, etc.

Dar ne putem întreba dacă impunerea insidioasă a unor “norme” alimentare, care ignoră voit faptul că felul de a se hrăni al unui popor este un punct de convergenţă a mai multor factori – modele comportamentale transmise din generaţie in generaţie, spaţiu geografic, posibilităţi, reguli de sănătate etc., evidența că omul are nevoie să se bucure de savoarea mâncării curate şi gustoase, să nu fie un “robot” – ar fi calea cea mai potrivită pentru “salvarea planetei”.