Din grupul mamiferelor acvatice de dimensiuni mari face parte si lamantinul american. Acesta se inrudeste cu sirenienii sau vacile de mare gigantice (care sunt pe cale de disparitie). Astfel de creaturi lente inoata de-a lungul tarmurilor de adancime mica, in lagune si estuare cu apa dulce, urca in susul fluviilor si apar in baltile si lacurile mari in perioada inundatiilor. Arealul lor este alcatuit din regiunile din sud-estul Statelor Unite ale Americii si pana in zonele din nord-estul Americii de Sud. Apar de asemenea si in apele din Insulele Caraibe.

Lamantinul american are lungimea corpului de 2,5-4,5 m si greutatea de 200-600 kg. Femela este intotdeauna mai mare decat masculul si cantareste mai mult. Corpul lamantinului este mare si fusiform, iar capul gros, cu fata tesita. Ochii sunt mici, pozitionati pe partile laterale ale capului, vederea este slab dezvoltata.

Urechile externe lipsesc, iar botul se diferentiaza de cap prin pliuri caracteristice si zbarcituri pe intreaga suprafata. Buza superioara este despartita in doua parti si astfel fiecare din ele are posibilitatea sa se miste independent, iar pe fata apar numeroase fire de par care alcatuiesc o barba destul de deasa sau se aseamana cu niste mustati scurte.

Maxilarele au molari mari ce rod cu usurinta plantele acvatice tari dar care se uzeaza destul de repede si sunt inlocuiti in continu pe toata durata vietii. Pielea este groasa si de culoare albastra-cenusie-inchis pe partea dorsala si in nuante albastrui-cenusii-deschise pe partea ventrala.

Pe anumite zone de pe corp, mai ales pe abdomen apar pete albe-galbui de marimi diferite. Inotatoarele anterioare (sau aripioarele pectorale) se aseamana cu cele de la foci, sunt bine dezvoltate si prezinta pe margini mici copite bine evidentiate, cate 3-4 la fiecare. Inotatoarea codala este lata, puternica are partea posterioara curbata in afara.

Unitatea socila la astfel de vietuitoare acvatice este variabila, ele formeaza grupuri de pana la 100 de exemplare si inoata impreuna spre locurile unde gasesc hrana din abundenta. Unele traiesc solitar, sunt active atat ziua cat si noaptea. Au capacitatea de a inota in variate moduri, se rostogolesc in apa, fac tumbe, inoata normal sau plutesc pe spate. La cateva minute se ridica intotdeauna la suprafata apei spre a respira.

Trichechus manatus
Trichechus manatus

Deseori lamantinii stau intinsi in apa doar cu botul la suprafata acesteia si coboara la adancime spre a-si umple din nou stomacul cu ierburi si plante de mare. Pentru ca au corpul robust sunt intalniti numai in apele cu adancimea mai mare de 2 m. Hranirea se realizeaza la adancimi de pana la 4 m cat mai la suprafata apei.

Lamantinul american tine hrana cu cele doua inotatoare anterioare si o directioneaza spre gura mare si larga. Cu buzele mari si bine dezvoltate poate sapa in nisip pana la radacina plantelor acvatice. In apa sarata prefera algele sau ierburile de mare, iar in rauri mananca plantele acvatice. Uneori hrana sa include si cativa pesti pentru a-si completa necesarul de proteine.

Ca si la dugongi si la aceasta specie masculii rivalizeaza intre ei in perioada de imperechere pentru cucerirea femelelor. Au obiceiul sa se impinga unul pe altul sau sa emita sunete caracteristice. Femela are o perioada de gestatie de un an, apoi face un singur pui (care are lungimea de 1,2-1,4 m si greutatea de pana la 30 kg). De regula puiul este alaptat de femela cateva luni si ramane alaturi de aceasta timp de 2 ani.

Desi are molari inca de la nastere si poate manca plante acvatice dupa o luna, puiul este alaptat de femela destul de mult, uneori si pana la un an si jumatate. Exemplarele tinere ajung la maturitatea sexuala la 3-4 ani sau chiar mai tarziu cand este vorba de masculi.

Lamantinul american este o specie vulnerabila, aflata in pericol de disparitie. Face parte din ordinul Sirenia, familia Trichechidae si are denumirea stiintifica de Trichechus manatus. Speranta de viata la lamantinul american este chiar mai mare de 50 de ani, in salbaticie ajung si la 60 de ani.

Aceste animale acvatice sunt sensibile la frig, nu rezista la temperaturi foarte scazute ale apei (sub 20 grade Celsius). De asemenea, multe exemplare sunt amenintate si de alti factori, din cauza braconajului, mor datorita coleziunii cu barcile cu motor, sau pentru ca sunt prinse accidental in plasele de pescuit.

Video – Lamantinul american (Trichechus manatus):

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.