Macropus parma este o specie de cangur care apare in regiunile cu poieni si paduri din estul Australiei, poate fi intalnita la altitudini de pana la 900 m. In anul 1965 aceasta specie a fost introdusa si in Insula Kawau, Noua Zeelanda. Acest mamifer marsupial este un mare iubitor al padurilor de eucalipt, dar apare si in alte zone umede impadurite tropicale.
Poate fi recunoscut dupa dunga intunecata de pe partea dorsala a corpului care este mai lata la mijlocul spatelui si reprezinta o trasatura distincta a acestei specii. O alta caracteristica a cangurului Macropus parma este pata alba din zona anterioara a gatului, de sub barbie, obraji si zona pieptului. In rest coloritul blanii este in nuante maronii-cenusii mai ales la extremitati si maronii-roscate pe partile laterale ale corpului.
Are lungimea corpului de 45-53 cm si greutatea de 3,2-5,9 kg. Dimorfismul sexual la aceasta specie este destul de pronuntat si pus in evidenta de marimea corpului. Masculul este mult mai robust si mai mare decat femela, ceea ce face sa fie deosebit de aceasta foarte usor. In general femela nu depaseste lungimea corpului de 40 cm si greutatea de 4,8 kg.
Coada este destul de lunga si acoperita cu fire de par, coloritul este maroniu-cenusiu. Femela are lungimea cozii de 40-50 cm, iar masculul de 49-54 cm. Capul este ingust, botul alungit, ochii mari si expresivi, au irisul de culoare inchisa, acuitatea vizuala este bine dezvoltata. Urechile sunt mari si alungite, mobile, acoperite cu par.
Membrele anterioare sunt mici si inguste, iar cele posterioare sunt foarte dezvoltate, mai lungi si cu labele mai puternice. Cu ajutorul lor cangurul se misca repede, face salturi inalte si se foloseste de coada ca de un al cincilea picior pentru a-si mentine echilibrul sau pentru a se sprijini. Hrana sa consta din ierburi si plante, pe care le culege in timpul noptii.
Perioada de imperechere este in lunile de primavara-vara, de obicei tine din martie si pana in iulie. Masculul face curte femelei, isi atinge capul de capul ei, o prinde cu labutele din fata, scoate anumite sunete ca niste fluieraturi prin care comunica cu aceasta. Foarte importante sunt semnalele olfactive si auditive pe care si le transmit aceste animale, spre a interactiona mai bine. Abia dupa acest comportament de impresionare a femelei de catre mascul are loc imperecherea sau copulatia dintre ei. Femela are o perioada de gestatie de 35 de zile, apoi face un singur pui care este tinut in marsupiu timp de o luna.
Puiul este alaptat o perioada lunga de timp, de aproximativ 10 luni. O luna mai tarziu, respectiv la varsta de 11 luni, puiul devine independent de mama si isi cauta hrana singur. Pe toata perioada de crestere a puiului, masculul nu isi aduce aportul, el interactioneaza cu femela doar pentru a se imperechea cu aceasta. In rest duce o viata solitara si crepusculara. Femela ajunge la maturitatea sexuala la un an si jumatate, iar masculul mai tarziu la aproape 2 ani.
Macropus parma face parte din ordinul Diprotodontia, familia Macropodidae. Riscul de disparitie al acestei specii este redus. Speranta de viata la cangurul Macropus parma este de 11-15 ani in conditii de captivitate si de 6-8 ani in mediul sau natural. In salbaticie vulpile si cainii sunt cei mai mari pradatori ai acestor animale. Oamenii ii vaneaza pentru blana si carne.
Video – Cangurul Macropus parma:
