Oaia cu coama (Ammotragus lervia) traieste in regiunile uscate si stancoase din Africa de Nord si se remarca prin coama scurta si dreapta de pe umeri si gat, respectiv coama lunga din regiunea pieptului si partea superioara a mambrelor anterioare. Multe exemplare apar in Maroc, Sudan, Egipt si vestul Saharei, in regiunile semi-desertice.
Caracteristicile fizice și adaptările oii cu coamă
Exemplarele adulte au lungimea corpului de 1,3-1,7 m, greutatea poate varia intre 40-45 kg, inaltimea de 75-110 cm, iar lungimea cozii de 15-25 cm. Masculul se diferentiaza de femela prin prezenta coamelor mai pronuntate si a coarnelor mai mari in forma de semiluna, de pe cap. Acestea au o teaca de cheratina in jurul unui miez osos, au varfurile ascutite si pot ajunge la lungimea de 84 cm. Si femelele prezinta coarne, insa acestea sunt mult mai mici. De asemenea masculii sunt intotdeauna mai mari decat femelele, ajungand si la greutatea de 55 kg.
Corpul este acoperit in intregime cu blana de culoare bej-maronie, doar pe partile interioare ale membrelor coloritul este alb. Au picioarele de lungime medie, copitele despartite, calca pe doua degete copitate, sprijinindu-si pe ele intreaga greutate a corpului. Pe laterale au si o pereche de degete mici.
Dieta și modul de hrănire al oii cu coamă
Fiind mamifere erbivore rumegatoare, hrana oilor cu coama consta intr-o mare varietate de vegetale – frunze, ierburi, plante ce cresc in locuri semi-desertice, pe care le rumega. Ierburile sunt prinse cu buzele apoi cu limba abila, lunga si aspra, care le strange ca intr-un manunchi ce este dus in gura, zdrobit cu incisivii de pe mandibula si macinat cu maselele.
Au capacitatea de a rezista mult timp fara apa, isi iau necesarul de lichid din roua si seva plantelor. Sunt cataratoare excelente, iar modul lor de trai este in grup, fiecare alcatuit din femela si puii ei. Deoarece sunt mult vanate de pradatori, ele au ochii mari, pozitionati pe partile laterale ale capului, ceea ce le permite o buna vedere perioculara. Urechile sunt lungi si mobile, iar simtul olfactiv este foarte dezvoltat.
Comportamentul social și reproducerea
In perioada de imperechere au loc dispute crancene intre masculi, atat pentru suprematia in grup cat si pentru alegerea femelelor. Ei se ataca unul pe altul, isi tin capetele aplecate pentru a se lovi cu cele doua coarne. Imperecherea dintre mascul si femela are loc in lunile septembrie-noiembrie, iar dupa o perioada de gestatie de 160 de zile femela face 1-2 pui.
Acestia sunt foarte bine dezvoltati inca de la inceput, reusesc in cateva ore sa se ridice si chiar sa-si urmeze mama. Sunt alaptati de mama timp de 3-4 luni, apoi incep sa consume hrana uscata. Ajung la maturitatea sexuala la varsta de un an si jumatate. Speranta de viata la oaia cu coama este de aproximativ 20 de ani.
Oaia cu coama face parte din ordinul Artiodactyla, familia Bovidae. Aceasta specie este considerata ca fiind vulnerabila din punct de vedere al riscului de disparitie, deoarece numarul de exemplare a scazut foarte mult in ultimii ani din cauza vanatului excesiv, mai ales cu arme de foc. In nordul Africii, din anul 1777 pana in anul 1930 au fost descoperite si descrise sase subspecii Ammotragus lervia.
Adaptările uimitoare ale oii cu coamă la mediul arid
Oaia cu coamă este un exemplu impresionant de adaptare la condițiile extreme ale deșertului. Blana sa bej-maronie îi permite să se camufleze eficient în peisajul stâncos și uscat al habitatului său. De asemenea, coama lungă de pe piept și membrele anterioare protejează pielea de radiațiile solare și ajută la reglarea temperaturii corpului.
Picioarele robuste și copitele despicate îi oferă stabilitate și tracțiune pe terenurile accidentate, permițându-i să urce pe stânci abrupte în căutarea hranei sau pentru a scăpa de prădători. Fiind un animal social, oaia cu coamă trăiește în grupuri mici, conduse de o femelă dominantă, iar acest comportament de turmă îi sporește șansele de supraviețuire în fața prădătorilor.
