Mănăstirea Sihăstria Putnei se află la doar patru kilometri de Mănăstirea Putna, istoria primei fiind strâns legată cu cea a mănăstirii de lângă ea. De altfel, mănăstirea a fost iniţial schitul Putnei, reuşind, în cele din urmă, să se administreze singură.

Nu se ştie data exactă a ridicării Mănăstirii Sihăstria Putnei, ea fiind atestată documentar pentru prima dată în anul 1466. Cele mai multe informaţii provin de la o carte, „Istoricul Sihăstriei Putna”, scrisă de egumenul Sila. Acesta menţionează că lăcaşul a fost ridicat în timpul domniei lui Ştefan cel Mare, de un monah tatar, cunoscut sub numele Atanasie. Acesta s-a retras în zonă după ce a făcut parte din obştea de la Mănăstirea Putna, iar cu timpul alţi sihastri i s-au alăturat.

Pentru că erau nevoiţi să coboare mereu la Putna ca să se roage, aceştia s-au hotărât să îşi ridice o mică biserică. Aşa a apărut o primă biserică de lemn, dar despre care nu se cunosc prea multe informaţii. Un prim obstacol pe care obştea de aici a trebuit să îl treacă a fost anul 1691, când regele Sobieski al Poloniei a intrat în Moldova pentru a o cuceri. Călugării au revenit abia în anul 1698, însă biserica lor era distrusă din temelii. După câţiva ani, cu ajutorul vistiernicului Ilie Cantacuzino, sihastrii au reuşit să construiască o nouă biserică.

A urmat o perioadă destul de bună pentru Mănăstirea Sihăstria Putnei, pe atunci doar un schit, care era înzestrată cu tot felul de danii. Mai mult, domnitorul Grigore al II-lea Ghica a emis un aşa-zis „testament de milă”, care scutea lăcaşul de la plata anumitor taxe. Secolul al XVIII-lea este considerat a fi cel mai prosper – în acea perioadă, Cuviosul Paisie Velicicovschi a introdus în obşte o nouă mişcare, aceea isihastă. Călugării şi-au schimbat modul de viaţă, ceea ce a dus la o perioadă înfloritoare.

Tot în acel secol, biserica de lemn a Mănăstirii Sihăstria Putnei a fost mutată în livadă, pentru a face loc uneia noi, din zid. Biserica a fost trasă cu ajutorul boilor, fără să fie demontată, iar în jurul ei s-a amenajat „cimitirul sihaştrilor”. Biserica de zid a fost sfinţită în anul 1758, lucrările de construcţie desfăşurându-se pe patru ani. Deşi părea că nimic nu va schimba soarta lăcaşului, vremurile au început să devină din ce în ce mai grele. Astfel, Bucovina a fost cucerită de Imperiul Habsburgic, iar austriecii au lăsat doar patru mănăstiri deschise, din 25 de lăcaşuri care existau. Călugării au fost mutaţi la Putna, care reuşise să rămână deschisă, iar toate obiectele de preţ au luat acelaşi drum.

Până la căderea regimului comunist, Mănăstirea Sihăstria Putnei a fost lăsată în paragină şi uitată. Lucrurile s-au schimbat după ce ortodoxismul românesc a devenit din nou liber, iar câţiva călugări de la Putna au hotărât să schimbe lucrurile la lăcaşul de lângă ei. Au început lucrările de refacere a bisericii, acestea finalizându-se în şase ani. S-a păstrat planul iniţial, adăugându-i-se doar un pridvor, iar hramul a rămas acelaşi, al Buneivestiri. Planul bisericii este în formă de cruce, iar clopotniţa este lipită de partea nordică a lăcaşului. Picturile interioare au fost realizate de un artist din Gura Humorului, în stil bizantin.

Atunci când au început lucrările la refacerea Mănăstirii Sihăstria Putnei, cei care s-au ocupat de ele au găsit, printre ruine, şi mormintele stareţilor Paisie şi Silă. Se spune că, înainte de a începe reconstrucţia lăcaşului, un călugăr de la Putna a venit aici în Postul Mare, pentru a căuta linişte. Într-o noapte, i-a apărut în faţa ochilor o lumină, care s-a aşezat pe morminte, apoi pe ruinele bisericii şi apoi a dispărut. Când au fost dezgropate mormintele egumenilor, oasele lor au fost găsite într-o stare de conservare foarte bună. Astăzi, moaştele acestora sunt aşezate într-o raclă în biserică şi locul în care se află miroase deosebit, mireasma venind de la oseminte.

Mănăstirea Sihăstria Putnei are, în momentul actual, în jur de 50 de călugări. Aceştia au ocupaţii diverse, pe lângă orele de rugăciune. Au la dispoziţie ateliere de pictură, croitorie, sculptură şi înrămat icoane. De asemenea, au în grijă mai mulţi bătrâni sărmani, pe care îi adăpostesc într-un cămin special construit pentru acest lucru. Călugării ştiu să treacă peste orice obstacol, dovadă stând şi faptul că, în 1997, clădirea în care se aflau chiliile şi trapeza a ars din temelii, însă a fost refăcută la scurt timp după incident.

manastirea-sihastria-putnei.jpg

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ