Martin Luther King Jr. a fost un pastor baptist şi activist social care a jucat un rol cheie în mişcarea pentru drepturile civile din America. Inspirat de teoriile nonviolente ale lui Gandhi, a încercat să obţină egalitate pentru afro-americani, cei săraci şi pentru cei ce suferiseră de pe urma injustiţiei.
King s-a născut în 1929 într-o familie înstărită din Atlanta. După ce a absolvit Colegiul Morehouse în 1948, cu o diplomă în sociologie, se hotărăşte să urmeze cursurile Seminarului Teologic Crozer, pe care îl termină ca şef de promoţie. Rezultatele sale excepţionale îl ajută să fie acceptat pentru doctorat la Universitatea din Boston.
În timpul doctoratului o cunoaşte pe Coretta Scott, cu care se căsătoreşte în 1953; împreună au 4 copii. În 1954, King devine pastor la o biserică baptistă din Montgomery, Alabama. Anul următor, îşi prezintă lucrarea şi primeşte diploma de doctor, la doar 25 de ani.
În Montgomery, la fel ca în multe alte oraşe din sud, autobuzele erau segregate. În decembrie 1955 o femeie de culoare, Rosa Parks, refuză să-şi cedeze locul unui bărbat alb. Acest refuz duce la arestarea şi amendarea acesteia.
Din acest motiv, King organizează un protest împotriva segregării autobuzelor. Se decide că atât timp cât autobuzele vor fi segregate, negrii din oraş nu le vor mai folosi. Această iniţiativă a dus la arestarea lui King şi incendierea casei sale. Ceilalți implicaţi au fost hărţuiţi şi intimidaţi. Dar protestul a continuat.
Timp de 13 luni, cei 17.000 de negri din oraş au mers doar pe jos. Scăderea veniturilor şi decizia Curţii Supreme au forţat compania de transport să renunţe la segregare. Astfel, boicotul a încetat în decembrie 1956.
În 1957, King vizitează India, iar la ȋntoarcere preocuparea sa era cum să aplice principiile lui Gandhi în America. În acelaşi an înfiinţează, împreună cu alte biserici din sud, „Conferinţa de Sud a Conducerii Creştine” (SCLC) ce se angaja să nu utilizeze violenţa în lupta pentru drepturile civile.
După succesul din Montgomery, scrie cartea „Pasul spre libertate” în care descrie cele petrecute acolo şi explică opiniile sale cu privire la nonviolenţă şi acţiune directă. Cartea a avut o influenţă mare asupra mişcării pentru drepturile civile.
Mai mulţi studenţi de culoare îi citesc cartea şi urmează exemplul. Ei ocupă toate locurile dintr-un restaurant ce nu servea negrii. Chiar dacǎ au fost agresaţi, aceştia au urmat învăţăturile lui King şi nu au lovit înapoi. În scurt timp, strategia a fost adoptată de studenţii negri din tot sudul Americii. După 6 luni segregarea dispăruse din 26 de oraşe.
King a cerut şi boicoturi economice, susţinând că negrii reprezintă 10% din populaţie, deci au o putere economică considerabilă. Prin cumpărare de la companiile înţelegătoare cu mişcarea pentru drepturile civile, îi pedepseau pe cei care îşi segregau angajaţii.
Acesta a ţinut să sublinieze importanţa votului. Chiar dacă negrii erau o minoritate, odată organizaţi, ar putea determina rezultatul alegerilor; fapt demonstrat prin sprijinul acordat lui J.F.Kennedy, ajutându-l să câştige alegerile prezidenţiale din 1960.
Chiar şi aşa, Ku Klux Klan-ul punea presiune considerabilă pe negri pentru a nu vota. Pentru a-i teroriza, membrii KKK foloseau linşajul, acest lucru explicând de ce doar 2% din negri au votat, dintr-un total 42% în 1960.
În această perioadă apăruse zvonul că un consilier din anturajul lui King era comunist. O anchetă FBI confirmă zvonul. Hoover îi prezintă descoperirea lui King, iar refuzul de a-l îndepărta îi convinge pe fraţii Kennedy că şi acesta e comunist.
În 1963, Kennedy aduce în faţa Congresului proiectul de lege pentru drepturile civile. În încercarea de a convinge Congresul să adopte legea, King organizează faimosul „Marş la Washington”. Marşul a fost un succes, fiind prezenţi între 250.000 şi 400.000 de oameni. Aici avea să ţină celebrul discurs „I have a dream…”. În 1964, legea este aprobată, făcând ilegalǎ discriminarea rasială.
Acum King îşi îndreaptă atenţia spre obţinerea unei legi federale privind dreptul la vot, eliminând dreptul statelor de a impune restricţii cu privire la accesul la vot. În pofida opunerii politicienilor din sud, legea este aprobată.
În viziunea sa, negrii şi albii săraci erau aliaţi şi trebuiau să lucreze împreună pentru schimbarea societăţii. El afirma că mişcarea de reformă s-a încheiat şi ar trebui începută o revoluţie; îşi manifestă public poziţia împotriva războiului din Vietnam. Atunci îi este cerut să candideze la preşedinţie, însă refuză.
Ideea de a candida la preşedinţie, împreună cu poziţia împotriva războiului din Vietnam şi instigarea la revoltă au un efect profund asupra elitei americane. Ideile lui King erau împărtăşite şi de Bobby Kennedy, creând impresia că cei doi lucrează împreună pentru a submina puterea preşedintelui Johnson.
În 1968, după un marş în Memphis, King este împuşcat şi omorât în balconul motelului. Moartea sa a fost urmată de revolte în 125 de oraşe şi de moartea a 46 de persoane. Două luni mai târziu, James Earl Ray a fost arestat şi condamnat la 99 de ani de închisoare.
Cu toate acestea, mulţi erau de părere că forţe din interiorul guvernului erau vinovate. Ani mai târziu s-a aflat că serviciile secrete militare erau interesate de activitatea lui King, după discursul acestuia împotriva războiului din Vietman. Aceştia i-au infiltrat organizaţia şi i-au urmărit fiecare pas.
