Se spune despre Istanbul că nu ar fi un oraș cu adevărat turcesc, că este mai degrabă un leagăn al omenirii, căci înainte de a fi al otomanilor a fost al grecilor și apoi al romanilor.
Ca atmosferă, mie, Istanbul mi s-a părut un oraș tipic al Turciei. Ce-i drept, atunci când te afli în cea mai cunoscută piață publică a sa, piața Hipodrom, din cele mari 4 monumente istorice aflate acolo, unul singur este o creație pur turcească – Moscheea Albastră.
Numele real al moscheii este Sultanhmet, însă datorită interiorului său îmbrăcat în culoare albastră, i se spune Moscheea Albastră. Se află vizavi de celebra Hagia Sofia, fostă biserică creștină. Între cele două, care par că se sfidează una pe alta, se află două monumente foarte vechi, ce amintesc de originile orașului Istanbul – altele decât cele otomane.
Primul este Obeliscul lui Constantin al VII Porfirogenetul, de secol X și având o înălțime de circa 33 de metri. A fost construit chiar în centrul pieței Hipodrom, vechea incintă unde se desfășurau cursele de cai. Spre deosebire de obeliscurile vremii, acesta nu este construit din marmură, ci din piatră dură, piatră de râu. Monumentul atrage atenția, tocmai datorită acestui aspect, căci spre deosebire de restul construcțiilor din piața Hipodrom, are o înfățișare naturală, ca de construcție primitivă.
Am aflat că, la origine, obeliscul fusese îmbrăcat în plăci mari de bronz, însă în timpul cruciadelor de la începutul secolului al XIII-lea au fost smulse și furate. Constantin al VII-lea Porfirogenetul își datorează numele faptului că, deși mama sa nu era căsătorită cu împăratul, Constantin a fost născut în camera purpurie, camera imperială a moștenitorilor legali ai tronului.
Al doilea monument al pieței Hipodrom este un alt Obelisc, aparținându-i împăratului Teodosiu cel Mare. Plăcuța de la baza monumentului este datată cu anul 390 era noastră, însă în realitate acesta este doar anul în care a fost adus și așezat în piața Hipodrom.
La origine, superbul obelisc din marmură a fost construit în Egiptul antic, cu peste 1500 de ani înaintea erei noastre, de către un faraon care l-a închinat zeului Soare, în urma unei victorii militare. Nu este la fel de înalt precum Obeliscul lui Constantin, (măsoară cam 17 metri), în schimb are zeci de sculpturi antice sublime.
Moscheea Albastră este cel mai nou edificiu al pieței Hipodrom din Istanbul și cel care evocă stilul arhitectural otoman, în cea mai pură formă a sa. Este o creație a sultanului Ahmed I, nu doar ca investiție și concept; se spune că însuși sultanul a luat parte la construirea moscheii, supraveghind lucrul și uneori chiar dând și o mână de ajutor.
Ca orice monument special, și Moscheea Albastră are o istorie plină de controverse. Reprezintă materializarea unui vis măreț al sultanului – acela de a construi cea mai mare și frumoasă moschee a imperiului, menită să rivalizeze și chiar să estompeze grandoarea catedralei Hagia Sofia. S-au investit sume uriașe de bani, într-o perioadă financiară dificilă pentru imperiul Otoman.
Moscheea Albastră este singura construită din bani de la buget, din vistieriile imperiale, și nu din pradă de război. Din acest motiv, moscheea a fost contestată inițial de înțelepții musulmani, scandalizați de ruperea tradiției. Toate construcțiile religioase ale otomanilor erau înălțate în semn de mulțumire, la finalul victoriilor militare și se finanțau exclusiv din câștigurile prădate de la cei învinși.
De construcție, a fost responsabil unul dintre cei mai mari arhitecți turci ai tuturor timpurilor – Mehmet Aga. Se spune că înainte de el, mulți alți arhitecți au făcut sultanului propuneri în ce privește forma moscheii, dar pentru că ideile lor l-au dezamăgit pe Ahmed, aceștia au fost trimiși la moarte.
Moscheea Albastră a fost construită în numai 7 ani de zile, în perioada anilor 1609 – 1616; se numără printre ultimele edificii realizate în stilul clasic oriental. Spre deosebire de restul moscheilor, aceasta are 6 minarete în loc de 4, ceea ce la momentul acela a iscat un nou scandal, căci singura construcție religioasă cu 6 minarete era Mecca. Sultanul Ahmed nu a dorit totuși să dărâme nimic din ce construise pentru Moscheea Albastră, așa că a poruncit ca celebrei Mecca să i se adauge cel de-al șaptelea minaret, respectându-i astfel unicitatea.
Cele 6 minarete ale Moscheii Albastre sunt aproape imposibil de cuprins cu vederea din apropiere. 4 dintre ele sunt amplasate în mod tradițional, încadrând cupola în patru colțuri, iar celelalte două se află în partea stângă a cupolei, pe plan vertical. Au balcoane și sunt decorate cu sculpturi în piatră ce dau impresia unei dantelării migăloase.
Intrarea în Moscheea Albastră se face printr-o poartă enormă, cu turnuri laterale, ce dă înspre curtea interioară. Aici se află un spațiu destul de mare destinat spălării feței, mâinilor și picioarelor înainte de a pătrunde în sala de rugăciune.
Înăuntru nu poți intra încălțat, indiferent de credința pe care o ai. În interior, turiștii sunt clar separați de către musulmani printr-un culoar obținut prin alăturarea de băncuțe scunde. Bogăția detaliilor arhitecturale, înălțimea cupolei, numărul copleșitor al ferestrelor și decorațiunile pline de culoare te introduc într-o lume fascinantă. Este un spectacol al arăbescurilor, motivelor florale, gresiei și marmurei. Moscheea Albastră are peste 250 de ferestre dispuse la baza cupolei și care se aseamănă unor ochi albaștri, căci prin ele se vede cerul senin.
Unele dintre ele par imitații ale vitraliilor din bisericile creștine. Interesant este că moscheea pare să aibă întreg interiorul albastru, printr-o iluzie optică. În realitate, sunt foarte multe culori, dar numărul mare al ferestrelor în care se oglindește cerul face să domine culoarea care a și dat numele moscheii. Pereții sunt acoperiți cu 21.000 de plăcuțe de gresie de culoare albastră, aurie, albă sau verde. Cele mai numeroase dintre modele sunt cele florale. Este atât de multă bogăție de culoare, formă și model încât nu știi unde să te uiți mai întâi.
Coloanele de marmură care sprijină cupola dispun și ele de sculpturi în vârf și de plăcuțe de gresie colorată la bază; au forma picioarelor de elefant. Cupola este construită la o înălțime de 45 de metri și prevăzută cu mai multe domuri mici, amplasate pe mai multe niveluri. Dinăuntru e greu să-ți dai seama de forma reală a cupolei; privind-o de afară, se vede un dom imens, central, străjuit de alte patru mai micuțe.
Chemarea la rugăciune este un ritual fascinant pentru turiști. Se zice că, inițial, existau 5 voci care anunțau vremea rugăciunii, însă astăzi un singur om o mai face. Înăuntru, musulmanii stau îngenunchiați și se roagă, femeile și bărbații fiind separații în grupuri distincte.
Povestea sultanului Ahmed I mi-a lăsat un gust amar. Cei mai frumoși ani ai vieții sale au fost cei dedicați înălțării Moscheii Albastre. A murit chiar în anul finalizării edificiului, la vârsta de numai 27 de ani. Dar și-a împlinit visul – a participat la ceremonia de inaugurare a moscheii și s-a rugat înăuntru.
