Luang Prabang din Laos este un oras unde arhitectura traditionala se impleteste cu stilul arhitectural al colonistilor europeni, ce au ajuns aici in secolele 19 si 20. Peisajul urban unic, remarcabil de bine conservat, ilustreaza o etapa cheie in amestecul acestor doua traditii culturale distincte. Luang Prabang din Laos este situat pe o peninsula formata de raul Mekong si afluentii sai, intr-un bazin de argila, inconjurat de dealuri de calcar ce domina peisajul. Conform unei legende, Buddha a zambit atunci cand s-a odihnit aici pentru o zi, in timpul calatoriilor sale, si a proorocit ca intr-o zi, in aceasta locatie se va ridica un oras bogat si puternic. O alta legenda atribuie alegerea acestei locatii pentru constructia orasului unor pustnici atrasi de frumusetea acestor locuri, care i-au dat numele de Xieng Dong.
Pana in secolul al 13-lea, Luang Prabang din Laos a fost cunoscut sub numele de Xieng Dong sau Xieng Thong. Cateva decenii mai tarziu, acest oras a devenit capitala puternicului regat Lan Xang, ale carui bogatie si influenta pot fi atribuite atat faptului ca, capitala sa se afla la rascrucea drumurilor de pe Drumul Matasii, cat si centrului budismului din regiune. Xien Dong a ramas capitala acestui regat pana in anul 1560, cand acest titlu a fost acordat orasului Vientiane (capitala actuala a statului Laos).
In acest an orasul a fost botezat cu numele de Luang Prabang, numele faimoasei imagini a lui Buddha care fusese adusa anterior din Cambodgia. Orasele din Laos au luat in acea perioada forma oraselor europene, devenind complexe administrative inconjurate de temple si manastiri. In jurul lor, s-au grupat o serie de comunitati satesti distincte, care aprovizionau orasele, insa nu erau integrate intr-o entitate administrativa unica. Satele aveau rolul unor centre comerciale, in orase neexistand marile comunitati comerciale precum cele din Thailanda sau Cambodgia.
La moartea regelui Sourigna Vongsa, la sfarsitul secolului al 17-lea, a avut loc o criza politica serioasa. Regatul Lan Xang a fost mai intai impartit in 2 taramuri independente (Vientiane si Luang Prabang), iar apoi in 3 taramuri independente, odata cu crearea regatului Champasak. In timpul protectoratului francez, care a fost creat pe 3 octombrie 1893, Laos nu a fost o entitate politica omogena, regatul Lan Xiang fiind o simpla amintire. Totusi, desi statul era impartit in mai multe regate mici si principate, s-a format o natiune care a transcens structura feudala ce a persistat. S-au dezvoltat orasele dupa modelul celor europene, in paralel cu organizarea rurala atemporala a satelor, care s-a opus acestei intruziuni. Luang Prabang din Laos nu a avut parte de cladiri administrative ca noua capitala Vientiane, insa potentialul sau comercial a atras numerosi oameni de afaceri francezi.
Luang Prabang din Laos si-a pastrat rolul drept capitala regala pana in anul 1946, cand Vientiane i-a luat locul drept centru administrativ. Centrul politic si religios al orasului este peninsula, cu resedintele regale si nobile si fundatiile religioase. Acest centru este definit de un zid defensiv, construit de la un mal la altul, sigiland peninsula la baza sa. Majoritatea cladirilor din Luang Prabang din Laos sunt construite din lemn, conform traditiei, iar o parte din temple au fost construite din piatra.
Elementul colonial al orasului il reprezinta casele terasate, cu unul sau 2 etaje, construite din caramida, care adesea au balcoane si alte decoratiuni din lemn. Cladirile comerciale sunt grupate de-a lungul raului Mekong, intercalate cu case particulare. Templele si resedintele regale, se afla aliniate pe o latura a Bulevardului Pavie, care se intinde pe tot cuprinsul peninsulei, cealalta latura fiind ocupata de case traditionale si coloniale. Cladirile administrative se afla in mare parte la intersectia cu Rue Gernier.
Manastirile constau in general in: cladiri de cult (capela, biblioteca, altar, stupa si stalpi din piatra), cladiri auxiliare si cladiri pentru locuitori si vizitatori (cladiri monahale, celule, sala de mese etc.). Majoritatea sunt altare simple cu 3 abside si un singur portic. Mobilierul interior este compus dintr-un piedestal sau tron pentru imaginea principala a lui Buddha, un amvon, o lampa si o terasa. Majoritatea sunt bogat decorate cu motive sculptate, insa picturile murale sunt relativ simple. Capelele din Luang Prabang din Laos sunt structuri simple ce gazduiesc imagini sfinte, si pot fi deschise sau pot avea pereti.
Casele traditionale din lemn sunt impartite in mai multe spatii ce alcatuiesc camerele private si terasele publice. Acestea sunt de obicei construite pe stalpi din lemn, oferind un spatiu de lucru si adapost pentru oameni si animale. Peretii pot fi din scanduri de lemn sau din bambus impletit pe un cadru de lemn. In cazul altor case au fost folosite caramizi, dupa ce francezii au adus acest obicei, insa modelul general si aspectul traditional au fost pastrate. In cele din urma, avem cladirile administrative, in care au fost amestecate elemente traditionale si europene (materiale, tehnici si utilizari), cu mai mult sau mai putin succes.
