Mangalia aparţine judeţului Constanța şi este un municipiu apropiat extremităţii sudice a litoralului României. Populaţia Mangaliei este de 40.150 de locuitori, iar în anul 1995 a primit rangul de municipiu. În secolul al XIII-lea, apare menţionat sub denumirea de Pancalia sau Pangalia şi abia în anul 1593 apare sub numele de Mangalia.
Originea acestui nume este tătărească, având în vedere faptul că se aseamănă cu diverse denumiri de origine tătărească din Bugeac printre care Samangalia, Constangalia şi Gioltaigalia şi pe lângă acestea, o caracteristică determinantă în originea numelui este şi prezenţa unor comunităţi foarte importante de aceeaşi origine că numele, prezența veche de secole, în acest oraş. Numele antic al municipiului este Callatis.
În primă fază, mai exact în secolul al VI-lea, înainte de era noastră, Callatis reprezintă o adunare de colonii de origine grecească, ce avea numele de Heraclea Pontica, denumită, în prezent, Eregli în Turcia. Portul, cât jumătate din oraşul antic nu mai există acum, fiind în mare parte acoperit de ape. Deşi de-a lungul anior au avut loc numeroase schimbări atât la nivelul conducătorilor, cât şi la nivelul aşezărilor, se pare că oraşul a prosperat în mai bine de 1200 de ani, chiar dacă s-a aflat şi sub influenţa războaielor inevitabile.
A avut şi perioade de libertate, dar cele mai reprezentative epoci sunt cele în care s-au aflat sub dominaţia macedonenilor, a dacilor, a perşilor şi nu în cele din urmă a românilor care au devenit, ulterior, bizantini, prin adoptarea creştinismului, adoptare ce a avut loc foarte timpuriu, aşa cum o arată şi diversele cercetări de tip arheologic ce s-au început abia în anul 1915, având ca iniţiator pe Vasile Pârvan. În momentul în care au năvălit popoarele migratoare (între secolele al VIII-lea şi al IX-lea), cetatea a fost distrusă şi din ea a rămas doar o aşezare simplă de pescari. Însă la începutul secolului al XI-lea a fost iniţiată reclădirea ei, din momentul în care Dobrogea a reintrat sub dominaţia bizantinilor.
Deşi a cunoscut un oarecare echilibru, acesta nu a durat mult, deoarece în anul 1225 are loc o nouă distrugere în masă, de data aceasta fiind de vină tătarii care i-au dat foc din temelii, urmând să-şi facă taberele pe acele locuri. Încep să-şi crească oi şi cai şi au sub sclavie un grup mic de pescari de origine grecească, pe care îi pun să pescuiască, toată prada aparţinându-le doar stăpânilor lor, turcii. Această situaţie a durat mult timp, deşi lor li s-a mai adăugat şi un mic grup de lipoveni pe la începutul secolului al XVIII-lea, în ciuda faptului că şi aceştia au rămas tot sub dominaţia tătarilor.
În momentul în care Dobrogea este alipită României, alipire ce a avut loc în anul 1878, situaţia se schimbă radical. Între anii 1890 şi 1892, localitatea devine populată mai mult de colonişti germani, care erau cunoscuţi la acea vreme sub denumirea de dobrogeni germani, deşi majoritatea au părăsit locurile în anul 1940, datorită faptului că au fost duşi în mod obligatoriu pe teritoriul Germaniei Naziste de la acea vreme, sub binecunoscuta lozincă „Heim ins Reich” care însemna „Acasă în reich”, ce a fost totodată şi un ordin adresat tuturor germanilor care nu se aflau pe teritoriile de unde aparţineau.
În anul 1938, Mangalia cunoaşte o perioadă înfloritoare, ajungând să devină un port foarte modern, chiar al doilea după cel din Constanța şi avea o populaţie stabilă, constituită din aproximativ 3000 de locuitori, care până în vara aceluiaşi an ajunge să depăşească 10.000 de locuitori. Astfel, oraşul creşte văzând cu ochii, mai ales datorită plajei întinse de la Tatlageac Comorova, care ţinea de la capul Schitu, întinzându-se şi pe Capul Baglaru, numit astăzi capul Aurora.
Mangalia îşi are meritul de a fi fost portul de ataş de unde a pornit primul submarin făcut de români lansat sub numele de Delfinul. Se ştie că după cel de-al II-lea Război Mondial, oraşul a devenit o importantă zonă pentru armată, iar turismul nu se mai dezvoltă câţiva ani la rând. Din fericire, nu durează mult, iar în anul 1954 acesta este deschis din nou către toţi care doreau să se aşeze, cunoscând abia în anul 1962 o adevărată ascensiune, intrând chiar şi în atenţia guvernului şi, astfel, devine cel mai important centru de turism.
Între mare şi pădurea Comorova, au fost construite staţiunile de agrement şi climaterice ce poartă şi astăzi denumirile de Neptun, Jupiter, Olimp, Aurora, Saturn şi Venus şi oraşul vechi cu o atmosferă pitorească a fost încet – încet înlocuit de clădirile gigant, ultramoderne, ce aveau un stil bine determinat, funcţional, dar care poate fi găsit în orice colţ al lumii.
În anul 1960, grecii au părăsit definitiv Mangalia şi au încercat din plin să profite de posibilitatea ce li s-a oferit să se stabilească în Grecia. Totuşi, din anul 1878, mulţi români care au venit din mai toate colţurile ţării s-au stabilit în această zonă şi, momentan, populaţia Mangaliei este estimată la aproximativ 40.000 de locuitori.
În Mangalia, se află totodată şi una dintre cele mai mari şi importante comunităţi de ordin musulman din întreaga ţară, fiind totodată şi cea mai veche. Aceasta poartă denumirea de Moscheea Esma han Sultan, fiind ridicată în anul 1525. Momentan, Mangalia este pe harta multor turişti ca un important punct de atracţie.
