Nu departe de Yalta, sudul Ucrainei, mai precis in Livadiya, Crimeea, se afla Palatul Livadia, o constructie de un mare rafinament arhitectural, unde a si avut loc, in anul 1945, celebra Conferinta de la Yalta. Ultimul tar rus, Nicolai al II-lea, a locuit in acest palat impresionant alaturi de familia sa. Initial, Palatul Livadia din Ucraina i-a fost dat in posesie lui Lambros Katsonis si apoi familiei Potocki. A devenit astfel resedinta de vara a familiei imperiale ruse incepand cu anii 1860, atunci cand arhitecul Ippolito Monighetti l-a si construit. Pe langa Palatul Livadia, s-a mai construit un alt palat mai mic, dar si o biserica.
Resedinta era frecvent locuita de Alexandru al II-lea, pe cand Alexandru al III-lea, succesorul sau, obisnuia sa-si mai petreaca din zile in palatul mic. Ba chiar, cel din urma a si murit in palatul mic, de langa Palatul Livadia. Insa nu acestea au fost momentele care au dat ultima tusa arhitecturala palatului pe care astazi il putem admira. Ba mai mult decat atat, Palatul Livadia de astazi, transformat in muzeu, a fost construit cu mult dupa vremurile lui Alexandru al II-lea, mai precis, cu mult timp dupa anul 1860.
In anul 1909, Nicolai si sotia lui au calatorit in Italia, unde au si fost de-a dreptul fascinati de palatele renascentise, de stilul arhitectural „de mare clasa”, constructii care le-au fost aratate cuplului de catre Victor Emmanuel al III-lea. Imediat dupa ce s-a intors, fascinati de ceea ce vazusera in Italia, au angajat un arhitect, mai cu seama, pe Nikolay Krasnov, unul dintre cei mai apreciati arhitecti din bransa, pentru a pregati un plan prin care sa-i ofere un nou chip constructiei ce avea sa se transforme intr-un altfel de palat imperial. In cele din urma, au hotarat sa demoleze vechiul palat, in favoarea construirii altuia, pe masura dorintelor lor estetice.
Totodata, discutiile vizavi de cum ar trebui sa arate palatul imperial, de fapt, resedinta imperiala, unde musafiri de rang inalt aveau sa fie primiti, au fost pe cat de ardente, pe atat de productive pentru intreaga familie a tarului rus. S-a decis, de pilda, intr-una dintre discutii, ca fatadele palatului ar trebui sa arate cu totul diferit, stilul sa fie reimprospatat, incadrat mai degraba intr-un tipar clasic, pastrand, totusi, liniile fine care au consacrat palatul dupa mijlocul secolului al XIX-lea. Se voiau, de fapt, cam aceleasi utilitati, dar alt simt estetic. Drept urmare, noul palat avea sa fie inaugurat la 11 septembrie 1911, lucrarile durand aproximativ 7 luni. Si, desi ceea ce a impresionat cuplul imperial, a fost tocmai stilul renascentist al constructiilor din Italia, Palatul Livadia a fost cu un pas inainte, urmand mai degraba liniile neo-renascentismului. Astazi, putem admira o curte de influenta araba, una de influenta italiana, un turn florentin, dar si balconul „belvedere”.
Interesant este ca, desi nu este un palat care sa ne taie respiratia, cu o structura exagerata pana aproape de prost gust, asa cum eram probabil obisnuiti, curtile sunt destul de spatioase, familia imperiala petrecandu-si mare parte din timp in aerul curat de langa palat. Si totusi, Palatul Livadia are 116 camere, deci este destul de inacapator, fiecare camera imbratisand un stil diferit. Diversitatea este, de fapt, cuvantul de ordine al interioarelor din Palatul Livadia, dar si bunul gust, precum si rafinamentul dus pana la forma artei.
Chiar si asa, poate cele mai interesante amanunte istorice referitoare la Palatul Livadia sunt cele conform carora, Alexandru al II-lea i-ar fi daruit initial palatul sotiei sale, Mariei Alexandrovna. Este, bineinteles, vorba despre palatul care a fost demolat. Odata ce Alexandru al III-lea a murit, Nicolai al II-lea a mostenit palatul, iar de aici, s-a nascut noua constructie de astazi, Palatul Livadia din Ucraina.
