Palazzo Vecchio din Florenta: Obiective turistice Italia – Florenta

In prezent muzeu si la inceput numit Palazzo della Signoria (Palatul Signoriei), aceasta impresionanta constructie a fost ridicata in anul 1299, la ordinul consiliului orasanesc. Scopul initial al construirii unui astfel de edificiu a fost sa serveasca drept loc de intalnire pentru starosi. Despre acestia din urma ar trebui sa stim ca erau reprezentantii celor mai importante bresle mestesugaresti din Florenta si formau principalul corp conducator al orasului la acele vremuri. Si bineinteles ca ridicarea unui astfel de palat trebuia sa ii revina unui arhitect desavarsit, cu gusturi asemenea si, mai mult decat atat, unui profesionist care se mai ocupase de proiectarea unor astfel de cladiri.

Prin urmare, Arnolfo di Cambio, deja faimos pentru contributia adusa la construirea catedralei si a bisericii Santa Croce din Florenta, a decis sa se lanseze in realizarea acestei constructii. Si nu in mod inutil, daca ne gandim la grandoarea si bunul gust care se citesc pe zidurile Palazzo Vecchio din Florenta, Italia. Astfel, noul edificiu urma sa fie principalul loc destinat intalnirilor politice din oras, pana in anul 1565, perioada in care a inceput sa piarda o parte din statut in favoarea palatului Uffizi si a Palazzo Piti. Inevitabil, acest lucru a dus la o oarecare neglijare a palatului, autoritatile dandu-i mult mai putina atentie.

Chiar si asa, Palazzo Vecchio s-a pastrat intr-o forma excelenta pana in zilele noastre, putand fi admirat in Piazza della Signora. Frumoasa constructie este cunoscuta in prezent, asadar, sub denumirea de Palazzo Vecchio (Palatul Vechi). Iar ceea ce este de-a dreptul interesant este faptul ca acest palat a fost construit pe locul unor ruine romane. Aflam, de pilda, din documentele vremii ca, in fatada, a fost integrat un turn datand din Antichitate, mentinut intr-o pozitie descentrata. De fapt, aceasta decizie nu a fost decat un artificiu sau, daca vreti, un efect cautat, deoarece insasi piazza inconjuratoare nu era simetrica.

Arnolfo a pus in varful turnului simbolicul Marzocco sau leu, care tine crinul Florentei, asa cum este denumit. Se spune ca termenul marzocco ar proveni din denumirea Marte, protectorul din Antichitate al orasului, inainte ca Florenta crestina sa-l fi ales drept sfant patron pe Sfantul Ioan. In sfarsit, se pare ca pana in secolul al XVIII-lea, in partea din spate al palatului erau tinuti intr-o cusca doi lei, turistii cautand chiar si astazi urme ale custii ori ale captivitatii acestor animale simbolice pentru impresionantul edificiu din Florenta.

Asa cum era si normal, Palazzo Vecchio a trecut prin cateva etape succesive de constructie, pentru a reflecta astfel schimbarea peisajului politic, dar si modificarile estetice. In alta ordine de idei, cum Palazzo Vecchio era considerat unul dintre simbolurile Florentei, acesta trebuia sa ilustreze intocmai atat modificarile politice, cat si cele estetice, acestea din urma fiind, desigur, impuse de miscarile artistice noi. Asadar, edificiul construit de Arnolfo avea sa treaca printr-un proces intens de modificari, facute in perioada Republicii, carora le-a urmat un program major de renovare intreprins de Vasari, in timpul stapanirii lui Cosimo I de Medici.

Mai apoi, in anul 1865, adica dupa 300 de ani in care incetase a mai fi sediul principal al autoritatii orasanesti, palazzo a devenit sediul guvernului provizoriu al tarii. Odata cu acest statut, palatul a primit o atentie si mai mare, bucurandu-se chiar de admiratia turistilor din intreaga lume, turisti care, de altminteri, ajungeau sa se stabileasca in Italia, intr-un final. Dupa unificarea Italiei, mai precis in anul 1872, Palazzo Vecchio si-a reluat in sfarsit rolul initial de sediu al consiliului orasenesc, pe care il continua chiar si in zilele noastre.

Este deschis circuitului turistic, expunand colectii de arta, si putandu-se vizita si apartamentele particulare ale ocupantilor lor de-a lungul istoriei. Printre cele mai remarcabile incaperi ale palatului din Florenta, amintim de Terasa lui Saturn, Camera lui Hercule, Casa Leului, Sala Verde, Capela Signoriei, Sala dell’Udienza si Stanza del Guardaroba. De pilda, in aceasta ultima incapere, si anume in Stanza del Guardaroba, marii duci de Medici si-au tinut mare parte din bunuri. Insa de departe cea mai grandioasa incapere este Sala dei Cinquecento, care are nu mai putin de 52 metri, avand, totodata, o inaltime de 23 metri.

A fost construita in anul 1494 de catre Simone del Pollaiolo. De-a lungul anilor, a gazduit importante opere, unele dintre acestea pierzandu-se, din nefericire. Amintim, de pilda, de opera lui Leonardo da Vinci, Batalia de la Anghiari, dar si de picture lui Michelangelo, Batalia de la Cascino. Aceste opere ale umanitatii au fost, deci, pierdute.