A zabovi in detaliu asupra personalitatii scriitorului Panait Istrati ni se pare de prisos, ca orice analiza artistica redundanta, intrucat acest lucru l-a facut, in timp, opera sa, binecunoscuta atat pe plan national, cat si international. Dorim sa precizam cateva repere bine definite legate de intelegerea coordonatelor literare si existentiale ale acestui mare scriitor brailean, nascut in 1885 sub numele de Gherasim Istrate.

Panait Istrati
Panait Istrati sursa: evz.ro/scrisoarea-testament-a-lui-panait-istrati-traiasca-omul-care-nu-adera-la-nimic.html

Spirit veritabil boem, cu o viata dezordonata si cu o tentativa de suicid, Panait Istrati si-a castigat o singularitate specifica in randul scriitorilor romani, o viata presarata cu o sumedenie de aventuri, cutreierand Europa in lung si-n lat. Un debut intarziat si spectaculos, succesele rasunatoare imediate si neasteptate, un autodidact in ceea ce priveste problematica lingvisticii franceze – limba in care ii sunt scrise cartile in prima faza, toate acestea facand din Panait Istrati un scriitor emblematic, usor asemanat cu Romain Rolland, parintele sau spiritual. Insa, fapt surprinzator, Istrati niciodata nu s-a considerat un scriitor de meserie.

Opera sa literara ramane insa una definita esentiala si durabila, avand ca specific caracterul romanesc, desi opera este scrisa in limba franceza, ulterior fiind tradusa in limba materna. In ciuda acestui fapt, scriitorul nu a intrat de multe ori in atentia criticii literare, iar documentele privitoare la viata si opera sa nu prea stau la indemana, ele fiind risipite prin diferite arhive si biblioteci. Opera lui Istrate cuprind romane si povestiri, aproape in totalitate autobiografice si o serie de scrieri care alcatuiesc ciclurile varstelor. Personajul care predomina este unicul Zograf Adrian, un alter ego al scriitorului. Subiectele abordate de scriitor sunt variate si autohtone, conturand pitorescul societatii romanesti situate in timpul si spatiul de dinainte de primul razboi mondial, apoi de perioada tulburatoare interbelica.

Panait Istrati se dovedeste a fi un mare artist in a contura lumile fantastice si pitoresti ale acelor timpuri, creator de personaje emblematice si care ridica o serie de problematici existential bazale. Am precizat ca nu a fost un scriitor de meserie, Istrati incercand pe parcursul vietii mai multe meserii, a fost zugrav, hamal, functionar de rang inferior si servitor. In ciuda vietii umile si singuratice, cartile sale l-au facut pe R. Roland sa-l numeasca un Gorki balcanic. Totusi, unele personalitati marcante ale culturii din acea vreme se dovedesc a fi reticente la stilul si problematica abordata de Panait Istrati, Nicolae Iorga fiind deosebit de vehement in a-l critica pe scriitorul brailean, pentru acesta Istrati fiind doar un biet hamal in port, talentul scriitoricesc lipsind cu desavarsire. In ciuda acestei desfiintari a calitatii opereri sale, Istrati ramane un mare scriitor roman, talentul si originalitatea sa fiind demne de remarcat.

Citește și:  Femei Celebre - Carla Bruni
Opera Ciulinii Baraganului de Panait Istrati, Foto: raileanumariana.wordpress.com
Opera Ciulinii Baraganului de Panait Istrati, Foto: raileanumariana.wordpress.com

Cea mai importanta si cunoscuta opera istratiana ramane, fara doar si poate, romanul monografie al rascoalei din 1907, Ciulinii Baraganului. Romanul debuteaza cu o inchinare plina de respect acelor tarani care au fost victime in stradania lor de-ai schimba viata. Titlul releva simbolistica naturala, vegetala, protestatara, inerta si rememoreaza suferinta adusa de pamantul sterp al Baraganului inceputului de secol XX. In ciuda criticilor aduse lui Panait Istrati, romanul Ciulinii Baraganului deschide o poarta necunoscuta de marea majoritate, un taram autentic creionat in stil de mare scriitor, personajele dand dovada de o putere vibranta in caracterul spatio-temporal critic. Panait Istrati se incadreaza in tipologia autorului roman care fuge de glia stramoseasca, dar de fiecare data se intoarce, implicandu-se cu fiecare ocazie cat de mult ii permitea situatia in viata publica. Blamand Romania prin ziarele franceze ale vremii, ajunge la randul sau injurat si facut homosexual de Pamfil Seicaru, elementele cunoscute azi nu ne permit insa sa combatem aceasta acuzatie vehementa.

Viata lui Panait Istrati se termina in anul 1935, dupa lungi suferinte si internari in mai multe sanatorii din tara si strainatate. Istrati este abandonat de prieteni si colegi, si moare rapus de tuberculoza. Autorul a lasat posteritatii o opera amplata si variata, ce include povestirile Mos Anghel, Codin, Prezentarea haiducilor, Domnisoara din Snagov, Mihail, Casa Thuringer, Biroul de plasare, Rasarit de soare, Spovedania unui învins, Haiducii, Nerantula, Pescuitorul de bureti, Taverna lui Chir Leonida, Capitan Mavromati, Nemurire, Cine este autorul lui Hamlet, Musa, Delta Dunarii, Mântuitorul, Calul lui Balan, Familia noastra, 1 Mai, Chira Chiralina, si romanele Ciulinii Baraganului si Povestirile lui Adrian Zografi. O parte din operele sale au fost ecranizate, printre acestea numarandu-se si Ciulinii Baraganului, film care reuseste sa transpuna in imagini o lumea creata de expresia celui ce a fost, dupa cum au recunoscut criticii francezi, scriitorul roman de expresie franceza, omul care nu s-a conformat standardelor impuse, cel care nu a aderat la nimic. Din pacate, nu avem la indemana o ampla bibliografie care sa desluseasca anumite aspecte mai sensibile din viata lui Istrate, a fost homosexual cum il acuza Pamfil Seicaru, a fost sau nu un adulator al fascismului, nu vom afla poate niciodata. Din pacate criticul Stelian Tanase nu a reusit sa publice, asa cum a promis, o bibliografie mai stufoasa si mai exacta ale elementelor ce ne pot dezvalui detaliile ce ne intereseaza.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.