Fluturasul de stanca este o pasare cu penajul frumos pictat care face parte din familia Sittidae, a pasarilor care traiesc in copaci si pe stanci in zone montane. Desi prefera regiunile stancoase si canioanele, in sezonul de reproducere se retrage in zona alpina pentru clocit.
In regiunile montane din Asia dar si in muntii inalti din Europa Centrala numarul de exemplare este destul de mare. Datorita penajului atat de strident colorat, fluturasul de stanca traieste indeosebi pe crestele alpine ale muntilor, locuri greu accesibile, unde este greu de depistat. Apare frecvent in Muntii Pirinei, in Alpii de Sud, in Apenini, Carpati si Caucaz. La noi in tara este o pasare ce prefera zona montana din Transilvania. Poate fi intalnita la altitudini cuprinse intre 400-2500 m.
Fluturasul de stanca este o pasare foarte frumoasa.
Are penajul predominant cenusiu, pe cap, pe spate si partea ventrala. Aripile prezinta pe tectricele alare cate o pata bine evidentiata de un rosu-aprins atat de splendida incat pasarea a fost numita si prudarasul-purpuriu. De asemenea aripile au buline albe si galbene, iar in timpul zborului sau cand isi deschide aripile pare un fluturas frumos colorat care zboara sau poposeste pe stanca.
Desi este o pasare destul de rara in tara noastra, ea inca exista in zonele stancoase ale Muntilor Carpati, iar toamna tarziu coboara precauta, pe vaile raurilor, in zona de campie, unde temperaturile sunt mai blande.
Capul este mare, gri, gatul cenusiu, iar ciocul lung, subtire si ascutit. Ochii sunt mici, pozitionati pe partile laterale ale capului, au irisul de culoare neagra. Picioarele sunt scurte, au fiecare cate patru degete cu gheare foarte lungi, negre si ascutite.
Are lungimea corpului de 16,5 cm, lungimea cozii de 6 cm, anvergura aripilor de 27 cm si greutatea de 16-22 g. Masculul si femela au penajul asemanator, sunt greu de diferentiat, nu exista un dimorfism sexual pronuntat intre ei.
Aceasta pasare este foarte vioaie si activa.
Zboara pe traiectorii abrupte, face salturi pe stanci si alerga rapid pe sol in cautare de hrana, in special formata din insecte si larve de insecte, mici nevertebrate, gandacei, paianjeni. Cantecul sau este subtire, foarte frumos, mai ales la masculului, ca un fluierat usor, clar, cu triluri scurte, in tonuri usoare.
In perioada de imperechere femela isi face cuibul singura in zonele alpine, inaccesibile, in crevasele stancilor si il captuseste cu ierburi, licheni, muschi, pene si vegetatie dispersata din locurile stancoase. Constructia cuibului dureaza 5 zile si este realizata fara ajutorul masculului.
Fluturasul de stanca are un instinct teritorial dezvoltat, masculul in special este agresiv in aceasta perioada, isi apara cuibul si puii de intrusi. Fata de inamici, mamifere sau pasari de prada are un comportament destul de ciudat, isi intide aripile pentru a-i speria cu coloritul sau strident rosu-aprins si sta nemiscat.
La mijlocul lunii mai femela depune 3-5 oua in cuib pe care le cloceste o perioada de 20-30 de zile.
Timpul de incubatie depinde de conditiile climatice. Ouale sunt ovale, albe cu numeroase pete mici intunecate. Dupa eclozarea oualor apar puii care sunt hraniti si ocrotiti de ambii parinti. Puii raman cateva saptamani in cuib pana le apare penajul, apoi incep sa zboare, isi cauta hrana singuri si devin independenti.
Fluturasul de stanca are denumirea stiintifica de Tichodroma muraria, face parte din ordinul Passeriformes, genul Tichodroma si nu este o specie pe cale de disparitie.
Video – Fluturasul de stanca (Tichodroma muraria):
De ce se numester ,,Fluturasul de stanca”?
Salut! f dragut artiolul. Uitate la prima fotografie, aspectul lui seamana cu un fluture de noapte 🙂
foarte frumos ciripeste