Ciovlica rosie (Cursorius rufus) este o pasare nemigratoare care traieste in Africa de Sud, in Namibia, Angola, Botswana, Zambia, Lesotho si alte regiuni. Numele ei vine de la alergatul rapid, iar zborul sau aminteste de cel al chirighitelor. Locurile preferate ale acestei pasari sunt sesurile intinse cu vegetatie saraca, dar mai ales locurile sarate, cu mlastini.
Caracteristicile fizice ale ciovlicii roșii
Adultul pot ajunge la lungimea de 20-23 cm si la greutatea de 70-80 g. Penajul este asemanator la ambele sexe, predomina culorile maronii, cenusii-nisipii, cu frumoase nuante ruginii, care creeaza un camuflaj perfect in locurile aride in care traieste. Pe cap are o pata de culoare gri, care se termina cu pene de culoare neagra si alba.
Ciocul este lung, subtire, ascutit si putin incovoiat in jos. Pe partea ventrala a corpului penajul este alb sau crem-deschis. Ochii sunt mari, cu irisul de culoare neagra, iar picioarele sunt foarte subtiri, cu gheare tari folosite pentru a scormoni in pamant si nisip, in cautarea hranei.
Habitatul și modul de viață al ciovlicii roșii
Cand se simte in pericol sta nemiscata pentru a nu fi depistata, apoi in ultimul moment se indeparteaza alergand foarte rapid. Cand este fortata de un eventual animal de prada poate zbura foarte iute si departe. Cand alerga cu picioarele ei subtiri si destul de scurte isi balanseaza coada lunga, cu pene usoare si mai inchise la culoare, unele cenusii sau chiar negre.
Alimentația și tehnicile de hrănire
Este o pasare insectivora, de aceea se hraneste cu miscari bruste de pornire-oprire, culegand insectele si gandaceii de pe sol si larvele acestora. De obicei ciovlicele rosii cuibaresc in colonii, uneori pot fi observate in carduri mari, scotand sunete stridente, mai ales cand sunt in cautare de insecte.
Reproducerea și îngrijirea puilor
In perioada de reproducere, masculul cheama femela prin ciripituri stridente, apoi dupa imperechere femela depune ouale de culoare alba direct pe pietris, deoarece aceste pasari nu obisnuiesc sa-si amenajeze cuiburi. Ouale sunt clocite doar de femela, iar puii sunt hraniti cu larve de insecte de ambii parinti.
Ciovlica rosie face parte din ordinul Charadriiformes, familia Glareolidae si nu este o specie pe cale de disparitie. Aceasta familie cuprinde 8 specii de ciovlice, care traiesc toate in habitate uscate si au acelasi obicei caracteristic lor de a alerga foarte rapid.
Adaptările ciovlicii roșii la mediul arid și tehnici de supraviețuire
Ciovlica roșie este o pasăre perfect adaptată la habitatele aride și sărate din Africa de Sud, unde temperaturile pot varia semnificativ. Fiind o specie nemigratoare, aceasta trebuie să își asigure hrana și siguranța pe tot parcursul anului în același mediu. Alimentația sa constă în principal din insecte, pe care le capturează prin tehnici de urmărire și oprire bruscă. În momentele de pericol, ciovlica roșie își folosește viteza de alergare pentru a scăpa de prădători, apelând uneori și la zboruri scurte, dar rapide.
Pe lângă alergare, ciovlica roșie își protejează ouăle și puii prin camuflaj. Ouale sale, depuse direct pe solul pietros, sunt de culoare albă, ceea ce le permite să se integreze perfect în peisaj, fiind astfel mai greu de detectat de către prădători.
În timpul zilei, ciovlica se folosește de aripile și corpul său pentru a umbri ouăle și a menține temperatura necesară dezvoltării puilor, protejându-le astfel de căldura extremă a soarelui. Această adaptare unică la condițiile aspre de mediu o face una dintre cele mai interesante păsări ale regiunilor aride africane.
Video – Ciovlica rosie (Cursorius rufus):
