Considerat o capodopera arhitectonica, ce spune istoria Bosniei, uluitorul arc de piatra de peste raul Neretva, si anume Podul Vechi, aflat in Mostar, a devenit cunoscut ca apartinand lui Soliman Magnificul, acesta fiind cel care a comandat construirea podului. Decizia de a realiza un arc de piatra peste raul Neretva a fost luata imediat dupa campaniile sale militare din Balcani, din anul 1566, aceasta sarcina fiindu-i data unui student la arhitectura, Hayruddin. Acestuia i s-a cerut sa inceapa sa lucreze la planurile podului, ca intr-un scurt timp, lucrarile de constructie sa fie demarate in tromba. Numai ca oamenii credeau ca planurile lui Hayruddin erau sortite esecului, podul nerezistand decat putin timp.
Mai mult, se spune ca studentul si-a pregatit funeraliile pentru ziua cand podul a fost dat in functiune, temandu-se pentru viata sa. Si desi planurile sale au fost mai mult indraznete, in cele din urma, s-au dovedit a fi si practice, deoarece Podul Vechi (Stari Most) a rezistat. Nu intamplator numele orasului, Mostar si numele Stari Most provin de la turnurile construite la fiecare capat al podului, acest arc de piatra devenind in scurt timp un simbol veritabil al asezarii.
Plus, numele proveneau si de la denumirea unitatii de otomani care fusesera insarcinati cu paza podului, acestea fiind cunoscute sub numele de Gardieni ai Podului sau, mai simplu, Mostari. Cu o lungime de 30 metri, Podul Vechi din Mostar este o adevarata capodopera arhitectonica, turnurile inaltandu-se la 24 metri deasupra raului Neretva, creand astfel o panorama ce taie respiratia chiar si in zilele noastre, chiar daca acesta nu a reusit sa pastreze formele de acum mai bine un secol, cand, de altminteri, se afla intr-o stare excelenta.
Arcul podului are, in fine, o inaltime de 12 metri, fiind pilonul ce sustine o sosea lata de 4 metri. De mentionat, de asemenea, este faptul ca, atunci cand a fost pus in functiune, Podul Vechi din Mostar era cel mai lung pod din lume ce avea un singur arc. Insa, dincolo de toate acestea, podul a fost construit cu un singur scop, de altfel, practic, si anume de a permute accesul armatelor lui Soliman Magnificul in orasele de pe Coasta Dalmata. In timp, podul a inceput sa serveasca si altor scopuri, facilitand, deci, comertul din interiorul muntos al Bosniei.
Aici se aflau mari zacaminte de argint. Mai mult, podul permitea accesul cat mai rapid al carutelor ce transportau sare din Dalmatia catre comunitatile ce se aflau pe cealalta parte. Numai ca istoria recenta nu a fost tocmai favorabila rezistarii acestui giuvaier arhitectonic, simbol al statului. Astfel, Podul Vechi avea sa fie distrus la 9 noiembrie 1993, de artileria croata, in timpul razboiului civil care pusese stapanire pe Iugoslavia chiar din anul 1991.
Imediat ce s-a aflat la Sarajevo ca podul a fost distrus, guvernul a declarat de indata zi de doliu national, chiar daca insusi orasul Sarajevo se afla sub asediu, fiind distrus aproape in totalitate. In cele din urma, distrugerea Podului Vechi nu s-a dovedit a fi decat rezultatul unui razboi civil inutil, lipsit de sens, de altfel, ca toate razboaiele. La cativa ani dupa aceste vremuri zbuciumate, ce cuprinsesera aceasta parte a Europei, s-a dorit reconstruirea podului, numai ca disputele si certurile au pus iarasi stapanire pe autoritati. In cele din urma, UNESCO s-a implicat mai mult, sponsorizand reconstructia Podului Vechi, acesta fiind redeschis traficului in anul 2004, moment in care simbolul asezarii a fost revitalizat.
