Porcul alergător (Phacochoerus africanus) este un porc sălbatic, bine adaptat pentru viața în preeriile și savanele din Africa. Cu un corp robust, colți îndreptați în sus și o capacitate remarcabilă de a alerga rapid pentru a evita prădătorii, această specie este un exemplu perfect al faunei africane. Trăind în grupuri sociale mixte, porcii alergători își petrec zilele căutând hrană și adăpostindu-se în vizuini. În ciuda scăderii populației din cauza pierderii habitatului și a vânătorii, Phacochoerus africanus nu este considerat o specie pe cale de dispariție.
Caracteristicile fizice ale porcului alergător
Porcul alergator (Phacochoerus africanu) este o specie de porc salbatic adaptat la pasunatul in preeriile din Africa. Are lungimea corpului de 1-1,5 m, greutatea de 50-150 kg si lungimea cozii de 25-50 cm.
Are capul mare, prevazut cu doi colti indreptati in sus si doi negi faciali pe partile laterale, care sunt de fapt doua oase speciale, legate de nas si acoperite cu piele. Pe spate prezinta o coama larga de culoare maro-inchisa, care se intinde de la ceafa si pana spre mijlocul spatelui, apoi se intrerupe pe o portiune scurta si continua, iar pe partea inferioara a spatelui.
Are picioarele lungi, ce ii permit sa alerge foarte repede mai ales in caz de pericol, atingand si 50 km/ h pentru a scapa de pradatori. In timp ce alearga isi tine coada drept si vertical.
Habitatul și comportamentul social al speciei Phacochoerus africanus
In general aceste animale traiesc in grupuri mixte de cate 4-16 masculi tineri si femele cu pui. Obisnuiesc sa se adaposteasca in vizuini captusite cu iarba, pe care le sapa si cu scopul de a-si creste inauntru puii.
Femela are o perioada de gestatie de 175 de zile, apoi face un numar de aproximativ sapte purcei pe care ii hraneste cu ierburi timp de patru luni. In aceasta perioada, intrarea in vizuina este blocata cu diferite ramuri, astfel incat temperatura inauntru este de 25-30ºC si umiditatea de 90%.
Fiind un animal ierbivor, se hraneste in special cu iarba, coaja de copaci, radacini si fructe de padure. Poate fi vazut in preerii cum ingenungheaza pe incheieturile cu pernite pentru a ciuguli varfurile ierburilor noi crescute, folosindu-se de incisivi si de buze. In perioadele secetoase, cauta tulpini subpamantene (rizomi) folosindu-se de ratul lui intarit. De multe ori poate deveni si omnivor.
Adultii sunt vanati de lei, caini slabatici, leoparzi, iar puii cad victime pasarilor de prada, gheparzilor, sacalilor, pitonilor si vulturilor.
Porcul alergator traieste aproximativ 25 de ani, nu este o specie pe cale de disparitie, desi numarul exemplarelor a scazut destul de mult in ultimii ani din cauza pierderii habitatului cat si a vanatorii. Aceasta specie face parte din ordinul Artyodactyla si familia Suidae.
Rolul vizuinilor în viața porcilor alergători
Vizuinele sunt esențiale pentru porcii alergători, oferindu-le adăpost în timpul nopții și protecție împotriva prădătorilor. Aceste adăposturi sunt de obicei captusite cu iarbă și sunt săpate atât de femele pentru creșterea puilor, cât și de masculii tineri pentru odihnă. În timpul sezonului de împerechere, masculii își pot apăra teritoriul în jurul vizuinilor, folosindu-și colții pentru a se lupta cu rivalii. Vizuinele sunt adesea reamenajate și extinse pentru a menține o temperatură stabilă, în special în regiunile mai aride, unde fluctuațiile de temperatură pot fi semnificative.
