Cu toate ca primele mamifere preistorice existau in perioada Triasicului superior, in urma cu aproximativ 200 de milioane de ani, acestea nu au fost creaturile care sa domine Pamantul, ba dimpotriva, au trait ascunse, dinozaurii fiind creaturile dominante. Abia dupa disparitia dinozaurilor, care s-a produs acum 65 de milioane de ani, la sfarsitul Cretacicului, aceste creaturi s-au raspandit si au pus stapanire pe tinuturile Pamantului din acele vremuri.
La inceput mamiferele preistorice traiau in gropi subterane sau erau ascunse in frunzisurile de la nivelul solului, ori in crapaturile stancilor si in mod surprinzator, nu erau creaturi de mari dimensiuni, ci unele foarte mici.
Caracteristicile fizice și adaptările primelor mamifere preistorice
Se asemanau cu chitcarii, castorii sau sobolanii si aveau craniul de doar 20 de milimetri. Temandu-se de celelalte animale, care existau in acea perioada, aceste creaturi preistorice erau nevoite sa iasa din ascunzatori pentru a-si cauta hrana doar in amurg si se hraneau fie cu semintele si mugurii plantelor care cresteau la nivelul solului, fie cu reptile mici, pesti si insecte.
Datorita dimensiunilor mici pe care le aveau primele mamifere preistorice, paleontologii au fost nevoiti sa studieze fosilele acestora, folosindu-se de lupa si de penseta. Evolutia acestora, dupa disparitia dinozaurilor, se datoreaza caracteristicilor pe care aceste creaturi le posedau, mult mai evoluate fata de cele ale dinozaurilor.
Astfel, erau animale cu “sange cald”, care aveau o temperatura constanta a corpului si nu depindeau de temperatura mediului in care traiau. Pentru a nu pierde temperatura corpului, aceste animale erau protejate de blana. De asemenea, o alta caracteristica importanta consta in sistemul imunitar nervos, care era foarte bine dezvoltat.
Spre deosebire de unii dinozauri (care dispuneau de o acuitate vizuala foarte bine dezvoltata, insa aveau simturile olfactiv si auditiv slabe), mamiferele preistorice aveau simturile foarte bune. Astfel, urechea acestora detinea anumite trasaturi anatomice diferite cu ajutorul careia erau capabile sa distinga atat tonurile inalte cat si cele joase.
De asemenea, canalele nervoase speciale traversau fosele nazale, sugerand faptul ca noaptea puteau sa simta cu usurinta prada si pradatorii. In privinta dentitiei, existau de asemenea deosebiri fata de dinozauri, a caror dinti se regenerau. Daca dintii acestora se regenerau, aveau dimensiuni diferite si nu se potriveau niciodata.
Alimentația și modul de viață al mamiferelor din era dinozaurilor
Dintii mamiferelor preistorice nu se regenereau, iar dupa aparitia dentitiei definitive, daca se intampla ca dintii sa cada, nu mai cresteau altii in loc. Pe langa faptul ca aveau dintii de dimensiuni diferite, acestia aveau forme diferite. Astfel, aveau incisivi, canini si masele, care le permiteau sa mestece foarte bine hrana.
Pentru a da nastere puilor, o faceau atat prin depunerea oualelor, cat si prin nasterea puilor vii, asemeni mamiferelor existente in zilele noastre. Ele hraneau puii cu ajutorul placentei si dupa nastere cu lapte.
Rolul simțurilor dezvoltate în supraviețuirea mamiferelor timpurii
Un exemplu de mamifer preistoric, care nastea pui vii, este soarecele preistoric Eomaia, care era un mamifer placentar, embrionul fiind hranit prin placenta, in pantecul mamei. Inca de la aparitia primelor exemplare ale acestor creaturi preistorice, erau animale care se racoreau prin evaporarea lichidelor prin limba sau piele, fiind in mare parte animale nocturne cu ochi mari si simturile olfactiv si auditiv bine dezvoltate, fiind creaturile care au supravietuit in perioada dinozaurilor.
Influența dispariției dinozaurilor asupra evoluției mamiferelor
Dispariția dinozaurilor, în urmă cu aproximativ 65 de milioane de ani, a marcat un moment decisiv în evoluția mamiferelor. Evenimentul catastrofal care a dus la extincția dinozaurilor a creat noi oportunități ecologice pentru mamiferele timpurii, eliberând numeroase habitate și resurse de hrană. În lipsa prădătorilor dominanți, mamiferele au început să se diversifice rapid, ocupând diferite nișe ecologice. Această tranziție le-a permis să crească în dimensiuni și să își extindă aria de distribuție, ducând la apariția unor noi specii cu caracteristici și adaptări diferite.
Adaptările dobândite în era dinozaurilor, precum simțurile dezvoltate, rezistența și abilitatea de a trăi ascunse, au fost esențiale pentru succesul lor post-extincție. Astfel, în perioada Paleogenului, mamiferele au devenit dominantul ecologic, dezvoltând noi grupuri precum carnivorele mari, ierbivorele de talie mare și primatele. Această diversificare a dus la o explozie evolutivă, punând bazele ecosistemelor moderne și asigurând dominanța mamiferelor pe Pământ pentru milioane de ani de acum înainte.
