Ruinele San Ignacio Mini sunt cel mai veritabil exemplu de misiune iezuita din Argentina, misiunea cu acest nume luand nastere la initiativa iezuitilor, in locul unor misiuni mult mai vechi din aceasta zona – cea mai veche poarta aceeasi denumire, si anume San Ignacio. Si, de fapt, primele misiuni din aceasta regiune au luat nastere undeva prin anul 1610, intr-o regiune care in prezent face parte din Paraguay. Peste cativa ani de la infiintarea primelor misiuni, iezuitii s-au vazut nevoiti sa si le mute din zona initiala, deoarece erau amenintati constant de banditi si de cei care exploatau sclavii, prin anii 1630. Din nefericire, si aceea avea sa esueze intr-un final.
In fine, San Ignacio Mini a fost construita prin anul 1690, numarul celor care locuiau aici ajungand, in jurul anilor 1730, cam pe la 4.000 de persoane. Mai tarziu, in anul 1767, iezuitii au pierdut un aliat important, si anume guvernul spaniol, motiv pentru care au fost de indata rechemati in Spania. Astfel, San Ignacio Mini a fost lasat uitarii si, treptat, a inceput sa cada in paragina; de pilda, prin anul 1817, era aproape distrus.
Cu toate acestea, din acest loc, au ramas ruine importante, care evoca trecutul glorios. In centrul misiunii se afla o biserica de dimensiuni foarte mari, cu o lungime de 74 metri. Acest lacas sfant fusesera construit de mestesugarii locali, care folosisera materiale din imprejurimi, printre care ceramica si gresie. Intre ziduri inalte de 2 metri, se aflau pietrele remarcabil sculptate, impresionantele coloane ale unor cladiri poate si mai impresionante.
Numai ca putine sunt arcadele originale care au reusit sa se pastreze in fata eroziunii timpului, dar cu toate acestea, cele care au rezistat sunt un exemplu bun si reprezentativ al stilului care urma sa fie cunoscut drept barocul guarani, acest stil arhitectonic avand trasaturile specifice acestei regiuni. Gresia are o tenta rosie ce da o stralucire calda, insa ceea ce a mai ramas din edificiul original nu este decat o amintire fada, ce-i drept de neuitat, a unei biserici impozante.
Avand in vedere ca vremurile erau infloritoare, pe langa aceasta biserica, mai fusesera ridicate aici si cateva locuinte, precum si ateliere, sali de masa si de clasa, bucatarii, o piata mare si, bineinteles, un cimitir pe masura numarului de locuitori. Si abia dupa anul 1940, datorita importantei istorice si culturale a acestui loc, autoritatile au decis sa includa ruinele San Ignacio Mini intr-un process amplu de restaurare, tot atunci restaurandu-se si ruinele ale altor trei misiuni iezuite din aceasta regiune de-a dreptul superba. Mai mult decat atat, ruinele iezuite San Ignacio Mini au fost incluse si pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO.
