Șalăul (Sander lucioperca), regele peștilor răpitori de apă dulce

Șalăul (Sander lucioperca), cunoscut pentru corpul său alungit și dungi distinctive, este unul dintre cei mai apreciați pești răpitori din Europa. Trăind în ape dulci și ocazional în ape ușor sărate, șalăul se adaptează foarte bine la diverse habitate acvatice. De la pescuitul sportiv la bucătăria gourmet, acest pește impresionează atât prin gustul său delicat, cât și prin dificultatea de a fi prins, fiind o adevărată provocare pentru pescari.

Un peste iubit atat de bucatari si de consumatori, cat si de pescari este salaul, denumit stiintific Sander lucioperca. Acesta este un peste rapitor, originar din Europa, care traieste in ape curgatoare si balti. Desi este un peste de apa dulce, poate trai si in balti cu apa sarata, cu conditia sa aiba o concentratie de 1%.

Caracteristicile fizice și comportamentul șalăului

Datorita faptului ca este un peste rapitor, este considerat superior pestilor nerapitori, deoarece are simturi speciale, prin care observa culorile, chiar si nuantele sau contrastele si miscarea, avand si o capacitate mai buna de orientare si o viteza mai mare de deplasare.

Corpul salaului este in forma de fus, alungit si acoperit de solzi mici. Spatele are o culoarea verde-cenusie, abdomenul este alb-argintiu, iar in laterale are 8-13 dungi oblice, inchise la culoare, ce ii ofera posibilitatea sa se deplaseze fara sa fie observat. Inotatoarele au puncte mici, negre.

Capul este ascutit, in forma de trunchi de con, iar gura este mare, cu doua perechi de dinti mai mari si multi dinti mai mici, ascutiti. Un peste de dimensiuni medii poate avea o lungime cuprinsa intre 40-60 cm si o greutate de 2-4 kg, existand pesti care pot atinge 1 m lungime si pot cantari intre 14-16 kg.

Habitatul și zonele în care trăiește șalăul

Salaul se gaseste peste tot in Europa, cu exceptia Angliei, Italiei si Peninsulei Iberice. La noi in tara traieste in Dunare si in baltile dunarene, dar si in raurile mari sau in lacurile litorale, preferand apele generoase in oxigen, limpezi, adanci, care sa aiba un fund mai tare. Ii este util un fund al apelor cu o consistenta mai solida, deoarece obisnuieste sa scotoceasca dupa locuri in care sa se ascunda, iar daca se afla in lacuri, se ascunde prin preajma stufului sau a bustenilor.

Hrana salaului din primele 20-25 de zile consta in larve si pui de peste, urmand apoi sa consume larvele altor specii de pesti si mai tarziu pesti aflati in prima etapa a dezvoltarii si pestisori. Pestii mai tineri mananca pesti mici, printre care se afla si puii de platica, iar cei mai batrani se hranesc cu pestii considerati delicatete, precum sunt obletii.

Maniera prin care ataca este din larg catre mal si este o specie de pesti mancacioasa, simtind in permanenta senzatia de foame. Foamea se datoreaza acizilor produsi de stomac, care au rolul de a descompune rapid hrana, determinand un metabolism mult mai rapid decat al altor specii de pesti.

Dupa primele 4 – 6 luni de viata, salaul incepe sa se hraneasca cu vietatile pe care le ataca, devenind de pe acum un peste rapitor. De regula, el este un rapitor necrutaror, care vaneaza cel mai bine dimineata sau seara, aproape de suprafata apei. Pescuirea acestei specii de pesti nu este extrem de usoara, insa bucura foarte mult pescarii, atunci cand au reusite. Pentru a obtine rezultate bune, acestia folosesc drept momeala pestisori care fac parte din alimentatia speciei.

Locurile cele mai bune pentru pescuit salau sunt cele de pe margine, la o distanta de aproximativ 50 de centimetri de mal, pe langa stanci, deoarece el vaneaza in aceste zone, insa nu este o zi buna de pescuit daca bate puternic vantul.

Tehnici și momeli pentru pescuitul șalăului

Cea mai buna vreme de pescuit acest tip de peste este in zilele innorate si umbroase, mult mai bine decat atunci cand este foarte cald, pentru ca el prefera sa stea ascuns, in zone racoroase si in adancimea apei. O perioada ideala pentru a prinde acest peste este primavara, in luna aprilie, la 10 zile dupa fecundarea icrelor. In sezonul de vara, pescuitul este favorabil dimineata si seara, cand apele sunt limpezi.

Pentru cresterea pestilor in ape naturale sau helesteie, salaul are o importanta deosebita, deoarece se hraneste si cu pestisorii bolnavi, uneori chiar si cu cei morti, ajutand la indepartarea pestilor bolnavi din familia Ciprinidae, din care face parte si crapul, sau la eliminarea unor pesti salbatici, care nu sunt foarte pretiosi. De asemenea, ajuta la cunosterea nivelului de poluare al unei ape, deoarece este recunsocut pentru faptul ca dispare foarte repede din apele poluate.

Reproducerea și ciclul de viață al șalăului

Reproducerea la salau incepe in luna aprilie, insa, daca este cald, poate incepe din martie si dureaza pana in luna mai. Temperatura necesara reproducerii este de 12 – 14 grade Celsius, iar locurile preferate pentru depunerea icrelor sunt zonele solide, cu pietris si roci, intamplandu-se extrem de rar, doar daca sunt nevoiti, sa le depuna in locuri mai moi, cum sunt cele nisipoase. Apele in care isi depun ouale pot avea o adancime de la 50 de centimetri pana la 10 metri.

Varsta la care se poate reproduce este de 3-4 ani, iar numarul de icre pe care le depune este foarte mare, de exemplu, o femela care masoara intre 50-60 de centimetri poate depune intre 3000000 si 500000 de icre, uneori ajungandu-se si la un numar de un milion de icre, in functie de dimensiune si varsta.

Beneficiile pe care le ofera salaul sunt numeroase, in primul rand este foarte important rolul sau sanitar pentru crescatoriile de pesti, fiind al doilea peste rapitor ca importanta, pe primul loc situandu-se stiuca. Pentru pescari, pescuitul acestui peste reprezinta o adevarata provocare, oferindu-le mari satisfactii, iar carnea sa este deosebit de apreciata si de valoroasa.

Carnea sa alba este extrem de gustoasa si de sanatoasa, motiv pentru care sta la baza unora dintre cele mai delicioase retete culinare, putand fi ajutorul ideal atunci cand doriti sa impresionati invitatii cu un meniu deosebit.

Importanța ecologică și rolul șalăului în ecosistem

Șalăul joacă un rol esențial în menținerea echilibrului ecosistemelor acvatice. Fiind un prădător activ, el reglează populațiile de pești mai mici, prevenind supraaglomerarea și menținând sănătatea generală a ecosistemului. De asemenea, șalăul este un indicator al calității apei, deoarece preferă habitate curate și bine oxigenate. În apele poluate, populațiile de șalău scad rapid, fiind unul dintre primii pești afectați de degradarea mediului.