H.P. Lovecraft a fost unul dintre cei mai importanti scriitori de literatura fantastica din secolul trecut. Nascut in Statele Unite, el este cel mai bine cunoscut pentru intreaga mitologie pe care a creat-o in legatura cu mitologia Cthulhu.
Desi nu a trait decat 47 de ani (intre 1890 si 1937), H.P. Lovecraft a scris foarte multe lucrari, ce-i drept majoritatea fiind scurte povestiri si nuvele. Primele sale opere sunt „Mormantul” si „Dagon”, ambele urmand sa fie sursa de inspiratie pentru urmatoarele sale opere de capatai.
In plus, americanul a fost si unul dintre cei mai importanti scriitori de corespondenta din secolul al XX-lea. Aceste scrisori, destinate cu precadere prietenilor sai cei mai buni, precum Robert Howard si Robert Bloch, sunt adevarate marturii ale capacitatilor sale intelectuale.
La scurta vreme dupa ce mama lui moare, la inceputul anilor 1920, Lovecraft se va casatori cu o femeie de origina ucraineana, de care insa se va desparti in cativa ani. Fiind nevoit sa se mute alaturi de matusile sale, va trai in saracie lucie, aspect care nu-l va impiedica sa mai scrie. Alte doua opere de baza ale creatiei sale sunt „Cazul doctorului Charles Ward” si „La poalele muntelui nebuniei”.
Nuvela care a stat la baza intregii mitologii Cthulhu este „Call of Cthulhu”( „Chemarea spre Cthulhu”. Au urmat dupa acestea multe alte povestiri scurte cu aceeasi tema, care au potentat si nuantat ideile din nuvela de mai sus. In prezent, popularitatea inventiilor lui H.P. Lovecraft este atat de mare, incat in lume exista o multime de imitatori de-ai lui, care incearca, deseori fara succes, sa duca miturile mai departe si sa propage intreaga religie care s-a dezvoltat ca urmare a scrierilor americanului. Putem vorbi despre cateva aspecte foarte importante si care apar in mod curent in universul Cthulhu.
In primul rand, H.P. Lovecraft a imprimat operelor sale ideea disperarii si a neputintei omului care incearca sa-si implinesca destinul prin cunoasterea absoluta. De cele mai multe ori, personajele sale care incearca sa se autodepaseasca nu fac altceva decat sa sfarseasca tragic, pentru ca niciun om nu are permisiunea sa stie secretele universului. In cazul „celor vechi”, asa cum sunt numiti zeii apelor, marii Cthulhu, acestora nu le pasa de umanitate, insa daca se incearca sa le perturbe misterele si linistea, atunci nu pot face altceva decat sa-i pedepseasca. Mai mult decat atat, Cthulhu sunt pazitorii misterelor existentei, niste creaturi nici malefice, dar nici bune, al caror principal scop este acela de a demonstra oamenilor, atunci cand este cazul, ca prezenta lor pe pamant este mult mai importanta decat ar crede toti.
Un al doilea aspect recurent in lucrarile lui H.P. Lovecraft si in special in cele despre Cthulhu are legatura cu prezentarea unei Anglii imaginare. Totul pare fara speranta, culorile utilizate sunt inchise si creeaza neliniste si apasare, iar dragostea, bunatatea si fericirea sunt niste concepte care nu au nicio semnificatie aici.
Un lucru foarte interesant in legatura cu operele lui H.P. Lovecraft este acela ca autorul nu a avut pentru niciun moment vreun plan bine stabilit inainte de a se apuca de lucru. Multitudinea de idei, rasfirate si ratacite prin majoritatea nuvelelor sale sunt extrem de greu de pus cap la cap, tocmai de aceea multa lume nefiind nici macar astazi capabila sa inteleaga intregul univers lovecraftian.
Zeitatile de baza ale mitologiei Cthulhu sunt Yog Sothoth, Azagoth si Shub-Niggurath. Cthulhu si Dagon sunt preotii acestor zei, iar creaturile care traiesc sub oceanele nemarginite sunt denumite „oamenii din adancuri”, intrucat sunt jumatate umanoide, jumatate amfibiene.
Intreaga literatura oculta inventata de catre Lovecraft si de catre adeptii sai i-au conferit autorului un prestigiu imens, in special dupa moartea sa. Daca luam in calcul Necronomicon-ul (o inventie de-a sa, in care se spune ca ar exista incantatii de invocare a demonilor) si vedem cate polemici s-au creat in jurul acesteia, atunci ne vom da seama de imensa popularitate post-mortem a lui Lovecraft.
Viziunea apocaliptica a autorului in legatura cu sfarsitul lumii are legatura cu miturile Cthulhu. In scrierile sale, Lovecraft sugereaza ca, intr-o zi, marele Cthulhu va iesi din ape si va inghiti intreaga umanitate. Totusi, aceste idei ale sale au contribuit la crearea unei pseudomitologii, care, la randul ei, a condus la aparitia multor asociatii care-si propun venerarea creaturilor Cthulhu, un aspect pe care Lovecraft nu l-a imaginat niciodata si, mai mult ca sigur, nici nu l-a dorit.
Editorul care i-a publicat o parte dintre nuvele lui H.P. Lovecraft, Derleth, s-a implicat direct prin introducerea de noi scrieri la volumele autorului. Cu toate ca mitologia Cthulhu avea un pronuntat caracter absurd, Derleth a incercat sa o mai cizeleze si sa o transforme intr-o lupta impotriva binelui si a raului. In prezent, multa lume nu mai pot face bine diferenta intre operele lui Lovecraft si cele ale editorului sau, insa aceste diferente exista fara indoiala si pot fi reperate cu putina atentie.
