Carabidele sunt o familie impresionantă de gândaci ce numără aproximativ 29.000 de specii răspândite în întreaga lume, din regiunile temperate până în cele aride și montane. Acești gândaci sunt recunoscuți pentru varietatea culorilor, luciul metalic și corpul turtit, adaptat pentru a se ascunde sub frunze sau pietre.
Descrierea carabidelor și particularitățile fizice
Pe pamant traiesc aproximativ 29 000 de specii de carabide, raspandite peste tot, in pietris, sub busteni si pietre, sub resturi de frunze, in copaci sub frunzisul acestora, etc. Aceste specii au o lungime cuprinsa intre 0,2-8 cm si sunt niste carabusi turtiti, alungiti, unii mati, altii stralucitori, de culoare maronie, neagra, verde, de cele mai multe ori cu luciu metalic.
Au abdomenul, toracele si capul foarte clar diferentiate intre ele, iar picioarele sunt lungi, subtiri, adaptate perfect pentru a fugi de pradatori.
Unele specii pot elimina printr-un ,,poc!” sonor din extremitatea abdomenului anumite rafale de substante chimice caustice pentru indepartarea pradatorilor. Majoritatea carabidelor sunt active noaptea, adultii si larve fiind in mare parte de prada (se hranesc cu larve de insecte si melci). In perioada de imperechere femela isi depune ouale in grupe, pe vegetatie, ciuperci, lemn putred sau pe pamant.
Exista o serie de carabusi daunatori agriculturii si silviculturii, datorita faptului ca atat adultii cat si larvele lor consuma semintele sau partile aflate in dezvoltare ale plantelor, le distrug sau le inoculeaza anumite virusuri distrugatoare.
Gandacul ghebos (Zabrus tenebrioides)
Traieste in regiunile din Europa Centrala si de Vest, dar si in Peninsula Balcanica. In tara noastra este raspandit indeosebi in Dobrogea, Moldova, Campia Romana si Banat, unde sunt culturi de grau, orz si secara.
Acest gandac are corpul alungit si oval, lung de 1,2-1,6 cm, cu un colorit negru cu reflexe metalice pe spate si maro-roscat pe abdomen. Anterele sunt roscate, picioarele negre, protoracele este bombat si are marginile punctate puternic.
Răspândirea globală și habitatul preferat
La aceasta specie apare o singura generatie pe an. Vara, in luna iunie, apar adultii chiar in perioada cand cerealele de toamna isi formeaza spicul. Sunt activi seara, cand apar in grupuri si se hranesc cu spicele de grau si orz, care nu sunt pe deplin dezvoltate.
Uneori pot fi vazuti hranindu-se si in timpul zilei, tot in grup, in special pe timp innorat si ploios. In zilele toride, cand temperatura este prea mare, acesti gandaci stau ascunsi in crapaturile solului, la baza plantelor.
Adultii se hranesc pana la recoltarea graului, apoi se retrag in stratul de suprafata al solului si raman acolo pana la sfarsitul lunii august. Daca anul este secetos ei apar mult mai tarziu, prin luna noiembrie. Imperecherea are loc toamna tarziu, femelele depun grupe de 20-30 de oua, la adancimi de 10-15 cm in sol. Ouale au marimea de 2 mm si culoarea albicioasa.
O femela depune un numar de aproximativ 80-100 de oua, iar durata incubatiei este de 14 zile. Dupa eclozare apar larvele care incep sa se hranesca cu frunzele plantelor si isi sapa galerii tubulare in jurul plantelor tinere.
Larvele se hranesc pana toamna tarziu, apoi se retrag in cele mai adanci galerii pentru a hiberna. In ultimul stadiu larvele au lungimea de 3 mm si culoarea cenusie, toracele si capul maronii, iar pe penultimul segment al abdomenului au cate doua apofize tari si acoperite cu par.
Primavara larvele ies din hibernare si isi continua activitatea de hranire pana in luna mai, apoi se retrag in galerii si se transforma in nimfe. Stadiul de nimfa dureaza patru saptamani, apoi apar adulti si se formeaza o noua generatie.
Acesti gandaci ghebosi sunt foarte daunatori deoarece ataca florile si boabele de cereale tinere, in special in culturile de grau, orz si secara. Frunzele plantelor atacate sunt sfasiate si mancate, astfel incat nu raman din ele decat nervurile, care se usuca si se curbeaza. Uneori sunt atacate si partile subterane ale plantelor, iar cand invaziile sunt mari sunt distruse suprafete intinse de culturi de grau.
Carabidele fac parte din ordinul Coleoptera si familia Carabidae.
Importanța carabidelor în mediul natural
Carabidele joacă un rol esențial în lanțul trofic al mediilor naturale. Fiind prădători eficienți de melci, larve și alte insecte, acești gândaci contribuie la controlul populațiilor de dăunători, mai ales în habitatele agricole și forestiere. În multe culturi, prezența carabidelor este considerată un indicator de sănătate ecologică, deoarece ele ajută la echilibrarea ecosistemului prin reglarea populațiilor de insecte.
Fiind activi în principal noaptea, carabidele sunt discrete, dar influența lor asupra agriculturii și biodiversității naturale este majoră. Totodată, varietatea de specii face ca acești gândaci să fie foarte adaptați la condițiile locale, fiind rezistenți în fața schimbărilor de mediu și contribuind la protecția biodiversității globale.
