Limantriidele, o familie de fluturi din ordinul Lepidoptera, cuprind aproximativ 2.600 de specii răspândite în pădurile de foioase și conifere. Acești fluturi, majoritatea de culoare modestă, joacă un rol semnificativ în ecosistemele forestiere, dar un număr mare dintre ei sunt considerați dăunători datorită efectelor larvelor asupra copacilor.
Familia Lymantriidae cuprinde o varietate de aproximativ 2 600 de specii de fluturi –limantriide – care traiesc in frunzisul arbustilor, a padurilor de foioase si conifere. Majoritatea speciilor au culori sterse, doar o parte din speciile care traiesc in regiunile cu climat tropical pot fi mai colorate.
Masculii sunt mai mici decat femelele, la unele specii fluturii au deschiderea aripilor de 2-6 cm, iar la altele masculii sunt lipsiti de aripi. Dupa copulatie, femelele isi depun ouale in gramezi pe scoarta arbustilor sau a copacilor-gazda. Omizile traiesc in grupuri, se hranesc cu frunze, au corpul viu colorat si acoperit cu perisori, iar daca sunt atinse pot provoca reactii alergice.
Cele mai populare specii de limantriide intalnite in tara noastra:
- Omida paroasa a stejarului (Lymantria dispar)
- Fluturele alb al salciei (Leucoma salicis)
Omida paroasa a stejarului (Lymantria dispar)
Este raspandita mai ales in regiunea palearctica. In anul 1868 aceasta specie a fost adusa in America din Franta, la noi in tara apare mai ales in plantantiile din apropierea padurilor de foioase.
La aceasta specie apare un dimorfism sexual pronuntat, masculii si femelele se deosebesc intre ei prin marime, dar si colorit. Femela are aripile albe-galbui, cu deschiderea lor de 6,5-8 cm, antere filiforme, aripile anterioare prezinta un desen cu linii transversale in forma de zigzag, mai inchise, iar aripile posterioare sunt mai albicioase si au pe margini puncte inchise.
Masculul are deschiderea aripilor de 3,5-4 cm, aripile anterioare sunt de culoare galbena-cenusie cu un desen de linii transversale ondulate si maronii, iar aripile posterioare sunt maronii-deschis.
La acest fluture este depusa o singura ponta pe an, iar hibernarea se face in stadiul de ou, pe scoarta copacilor. Vara, in perioada de sfarsit a lunii iunie si inceput a lunii iulie apar fluturii care zboara pana in luna august. Spre deosebire de femele – care au un zbor greoi si stau mai mult fixate de scoarta arborilor – masculii zboara vioi. Dupa o scurta perioada de la aparitia lor, are loc copulatia si ponta.
Femela depune ouale la baza tulpinilor copacilor sau arbustilor, sau pe ramurile mai groase, intr-un singur grup care cuprinde un numar de 350-600 oua. Cand numarul de exemplare este foarte mare, femelele isi depun ouale si pe varful ramurilor. Dupa ce sunt depuse toate ouale, ponta este acoperita cu o panza formata din perisori galbeni-maronii, detasati de pe abdomenul femelei.
Ouale sunt ovale, putin turtite, lungi de 0,2 mm si de culoare rozie la depunere si gri-cenusie mai tarziu. Grupul de oua are o forma ovala sau rotunda si poate fi usor observat cu ochiul liber, avand o lungime de aproximativ 4-5 cm.
Larvele apar abia primavara, prin luna aprilie si se hranesc cu mugurii si frunzele fragede. In primele stadii, datorita firelor de matase pe care le secreta si faptului ca au corpul acoperit cu perisori lungi, larvele se pot deplasa cu ajutorul curentilor de aer pe distante mari, pe arborii din jur. Acesta este un mod prin care ele se deplaseaza din paduri in livezile si gradinile din apropiere.
In stadii mai avansate, omizile se deplaseaza in mers de la un copac la altul, in grupuri stranse. Dupa 6-10 saptamani larvele ajung in ultimul stadiu de dezvoltare, au culoarea maronie-cenusie si lungimea de 6-7 cm. Pe partea dorsala prezinta cate o dunga lata de culoare maronie, pe segmentele 2-6 au cate 2 negi albastri, iar pe segmentele 7-12 au cate o pereche de negi rosii. Au intreg corpul acoperit cu peri lungi de unde si denumirea de ,,omida paroasa”.
Mai tarziu are loc transformarea in crisalida, care se face intr-un cocon alcatuit dintr-o tesatura rara din fire de matase albe-galbui si in cuiburi formate din frunze infasurate in fire de matase. Crisalida are lungimea de 2-2,8 cm si culoarea ei devine in timp maronie-inchisa. Adultii apar dupa aproximativ doua saptamani, la sfarsitul lunii iunie sau inceputul lunii iulie.
Larvele sunt foarte daunatoare deoarece ataca frunzele de pomi fructiferi, dar si esentele ornamentale si forestiere: mar, par, nuc, prun, piersic, cais, stejar, artar, fag, plop, salcie, ulm, etc. In urma atacurilor nu raman din frunze decat nervurile si petiolurile si astfel recolta este compromisa si pe anul respectiv, dar si pe anul care urmeaza.
Fluturele alb al salciei (Leucoma salicis)
Apare in toata Europa, in tara noastra zboara mai ales in zonele de stepa si silvostepa. Poate fi recunoscut destul de usor dupa corpul sau de culoare alba sau cenusie, anterele maro, picioarele negre si inelate cu alb. Acest fluture are deschiderea aripilor de 2-5 cm.
Fluturii zboara in perioada lunilor iunie-iulie, in special seara, ziua stau fixati de frunzele si ramurile copacilor. La aceasta specie apare o singura generatie pe an. In perioada de imperechere, dupa copulatie, femelele depun ouale in grupe de 30-80 de oua pe ramurile de salcie sau plop, uneori pe trunchiul sau chiar pe partea inferioara a frunzelor.
Dupa depunere, ponta este acoperita cu un strat de substanta alba si lipicioasa, care in contact cu aerul se intareste. O singura femela reuseste sa depuna timp de 20-25 de zile un numar de 200-300 de oua, ovale si de culoare verde.
Primavara, in luna mai, apar larvele care obisnuiesc sa stea grupate in varful ramurilor de salcie si sa se hraneasca cu frunze. Larvele ajung la maturitate dupa o perioada de 35 de zile, cam pe la inceputul lunii iunie, au corpul de culoare galbuie-cenusie, acoperit cu perisori lungi, galbeni-maronii, pe partea dorsala cu pete mari, albe-galbui si negre-rosiatice. Au corpul lung de 3,5-5 cm si capul de culoare maro.
Dupa ce s-au dezvoltat complet larvele se retrag intre frunze sau in scoarta ramurilor, unde construiesc fiecare cate un cocon din fire matasoase albe, in interiorul caruia se transforma in crisalide. Lungimea unei crisalide este de 2,4-2,6 cm, iar culoarea ei este maronie-inchisa cu pete albe si perisori galbui. Dupa o perioada de trei saptamani, la inceputul lunii iulie din crisalide apar adultii.
Omizile fluturelui alb ataca in special frunzele de salcie si plop, dar si de alun sau arin. In unele cazuri, cand invazia acestor omizi este mare are loc desfrunzirea completa a arborilor.
Metode ecologice și chimice de combatere a infestărilor cu limantriide
Pentru a controla populațiile de limantriide, sunt necesare metode de intervenție care să asigure protecția pădurilor și a culturilor. Metodele ecologice includ introducerea de prădători naturali, cum ar fi viespile parazite, care depun ouă în larvele limantriidelor, limitându-le dezvoltarea.
De asemenea, spray-urile bio pe bază de Bacillus thuringiensis, o bacterie care afectează larvele, sunt eficiente în a reduce populația fără a afecta alte specii. În cazurile severe de infestare, se poate recurge și la tratamente chimice, dar acestea sunt de preferat doar în cazuri extreme și pe suprafețe mici, pentru a reduce impactul asupra mediului.
