Ursul de mare cu capa (Arctocephalus pusillus), o specie de focă cunoscută pentru robusta sa adaptare la viața marină, este o prezență caracteristică a apelor de coastă din sudul Africii și Australia.
Ursul de mare cu capa (Arctocephalus pusillus) este o specie de foca care traieste in apele marilor din apropierea tarmurilor stancoase din sudul Africii, sud-estul Australiei si Tasmaniei.
Adaptările fizice și habitatul ursului de mare cu capa
Aceste foci sunt mamifere greoaie, au mersul tarator datorita corpului larg si puternic si membrelor scurte. Exemplarele adulte pot ajunge la lungimea de 1,8-2,2 m si greutatea de 200-360 kg. Au capul turtit si destul de mic in comparatie cu marimea corpului, gatul scurt si gros, botul ascutit prevazut cu mustati tari si aspre, bine evidentiate.
Ochii sunt mari, cu irisul negru iar urechile sunt vizibile, putin alungite. Aceasta specie are vederea foarte buna chiar si in adancul apelor, iar mirosul bine dezvoltat, imbunatatit si de prezenta mustatilor. Auzul este excelent, urechile si narile au canale care se pot inchide sub apa.
In perioada de imperechere, la inceputul lunii iunie, masculii isi stabilesc teritorii pe coastele si plajele continentale, luptand intre ei cu salbaticie, pentru spatiu si cucerirea femelelor. Acestea sunt libere sa-si aleaga un mascul drept partener. In cele din urma fiecare mascul are un harem de cinci sau sase femele, pe care le apara si le tine departe de ceilalti masculi.
Rolul puilor și dezvoltarea lor în mediul acvatic
Puii au la nastere aproximativ 70 cm si cantaresc 6 kg, sunt tinuti in pepinierele alcatuite din baltile din zonele de tarm si alaptati de femele. Puii isi petrec timpul in apa de la varste fragede, invatand sa inoate si sa se adapteze la mediul lor acvatic, sunt intarcati la 4 luni, iar la 7 luni sunt capabili sa inoate cate 3 zile consecutiv.
Hrana și obiceiurile alimentare
Hrana acestor foci consta din pesti, crustacee, cefalopode, pe care masculul le aduce femelei in perioada cat aceasta sta langa pui.
Sunt animale jucause si foarte curioase care deseori inoata alaturi de scafandri. Pot fi observate in grupuri de 10-12 exemplare, iar cel mai mare pradator al lor este rechinul alb.
Ursul de mare cu capa face parte din ordinul Pinnipedia si familia Otariidae. Nu este o specie in pericol de disparitie.
Adaptările pentru scufundare și orientare în apă
Ursul de mare cu capa are abilități remarcabile de scufundare, putând ajunge la adâncimi de până la 200 de metri pentru a vâna. Acest mamifer marin și-a dezvoltat un set de adaptări esențiale pentru explorarea adâncurilor: ochii săi mari îi permit o vedere excelentă în apă, iar urechile și narile au structuri speciale care se închid sub apă, protejându-le de presiunea exercitată la adâncime.
De asemenea, mustățile tari și lungi, cunoscute sub numele de vibrize, sunt extrem de sensibile și capabile să detecteze mișcările fine ale prăzii în apă. Această combinație de adaptări îi oferă un avantaj clar în mediul marin, făcând din ursul de mare cu capa un vânător agil și eficient chiar și în condiții de lumină scăzută.
Video – Ursul de mare cu capa (Arctocephalus pusillus):
