Familia Tenebrionidae este alcatuita din 17 000 de specii de gandaci – Tenebrionide – care traiesc in toata lumea, in toate habitatele terestre, chiar si in regiunile aride si in desert. Aceste specii au corpul de culore inchisa, neagra sau maro, uneori cu aripile anterioare de culoare alba.

Caracteristicile generale ale gândacilor Tenebrionide

Unele au partile laterale ale corpului largi si ovale, altele le au inguste, iar textura corpului este neteda si lucioasa, sau mata si dura. Lungimea corpului variaza foarte mult, poate fi cuprinsa intre 0,2-5 cm. Unele specii zboara, altele au aripile anterioare rudimentare si nu pot zbura. Exista specii care pentru a se apara produc o secretie cu miros respingator.

Acesti gandaci se hranesc cu vegetatia aflata in putrefactie dar si cu materie organica, iar unele specii sunt daunatoare produselor depozitare, recoltelor de plante tehnice sau medicinale.

Gandacul pamantiu (Opatrum sabulosum)

Traieste in Europa Centrala si de Vest. La noi in tara apare in regiunile din sudul Moldovei si in Campia Romana, unde produce mari pagube in culturile de plante medicinale si nu numai.

Gandacul pamantiu

Poate fi recunoscut usor dupa corpul de culoare neagra, pe partea dorsala avand mereu resturi de pamant, fapt ce i-a adus si denumirea de ,,pamantiu”. Are corpul lung de 7-10 mm, aripile anterioare prevazute cu striuri intrerupte, pe margini cu tuberculi lati si luciosi, asezati longitudinal.

Adaptările Tenebrionidelor la diverse habitate

Aceasta specie ierneaza in stadiul de adult, in stratul de suprafata al solului. Primavara, la mijlocul lunii aprilie adultii apar pe plantele spontane sau pe plantele care abia cresc. La cateva zile incepe copulatia si apoi ponta, fiecare femela depune in sol un umar de 100-150 de oua, chiar in apropierea radacinilor plantelor. Dupa eclozare apar larvele care au corpul acoperit cu un tegument destul de tare, de culoare castanie pe partea dorsala si galbuie pe partea ventrala.

Ciclul de viață al gândacului pământiu

Ultimul segment al abdomenului are varful ascutit si este prevazut cu perisori. Larvele se dezvolta in stratul superior al solului, se hranesc cu radacinile plantelor ierboase, iar cand ajung la maturitate au lungimea de 1,5-1,7 cm. In luna iunie larvele isi formeaza in sol o crisalida, in interiorul careia se transforma in nimfa. In luna septembrie apar adultii care ierneaza in acelasi loc in pamant.

Gandacul pamantiu are o singura generatie pe an si este considerat un daunator periculos deoarece ataca plante importante cum ar fi: sfecla, lucerna, porumbul, tutunul, floarea-soarelui etc. In urma atacului plantele se usuca si mor, astfel recolta este distrusa.

Măsuri preventive și tehnici de control ecologic împotriva Tenebrionidelor

Pentru a reduce impactul acestor dăunători, fermierii pot aplica metode preventive și tehnici ecologice de control. Curățarea regulată a solului și îndepărtarea resturilor vegetale sunt esențiale pentru a limita locurile de iernare ale gândacilor. Utilizarea barierei biologice, cum ar fi plantele care resping Tenebrionidele sau introducerea prădătorilor naturali, ajută la menținerea populației acestor gândaci sub control.

În plus, utilizarea unor capcane specifice și a insecticidelor ecologice poate fi eficientă în combaterea acestor insecte fără a afecta solul și alte specii benefice din ecosistem. Aceste măsuri sunt esențiale pentru a preveni infestările severe și pentru a asigura protecția culturilor pe termen lung.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.